XXXXI

327 30 2
                                    

Te apropii de noi, îmi observi jurnalul din mână. Ei bine, acum e acum.

— Tu erai ? Mă întrebi surprins.

— Aşa se pare. Spun încet evitându-ți privirea superbă.

Ai început să râzi batjocoritor, asta înțelegeam eu.

— Ce-i ? Vezi ? Cretinismul. Spun mai mult pentru mine.

— Nu-mi bat joc, dar te admir, tu să scrii despre mine ? O simplă copilă ? Patetic.

Îmi era teamă, dar mă aşteptam la reacția asta.

Îmi aplec capul.

— Iar tu ? Cine eşti ? Spune uitându-se către persoana de lângă mine.

Jurnal ? |✔|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum