"Tocilara"şi Badboy

Capitolul 2

S-a întâmplat deja

Îmi scrie Kate. Huh... Am crezut că e Kora. Kora e o fără răsfățată şi foarte populară.

Mess. De la Kate:
Kate: Criss vin-o repede la mine acasă o să cazi jos... Repede!

Ok... Dar ce s-a întâmplat?

Kate: Doar vin-o...

Off... Cred că n-o să-mi placă. Îmi pun casca pe față ca să nu mă recunoască nimeni şi îmi iau un lamburghini. Accelerez şi în 2 minute sunt la Kate acasă.

Ce a apucat-o? Apăs clanța uşii şi intru fără să batvla uşă. Aici era şi casa mea când nu prea aveam bani,dar acum i-am dat-o lui Kate. Oh nu... Băiatul de care-mi place flirtează cu... cu... KORA!!! Nu pot să cred!

-IEŞIȚI ACUM DIN CASA MEA! Țip eu ca descreerata punând accent pe ultimele două cuvinte.

-Dar... Nu e casa ta!

-Nu nu e a mea, e casa părinților mei.

-Nu te cred! Aici locueşte Kate.

-Nu am vrut să spun astă dar... Părinții... părinții mei au pierit. Spun începand să plang.

-Asta doreai să auzi? Îl intreabă pe Adam, Kate.

-Eu... Eu... Îmi pare rău... Nu am vrut... Spune Adam și se îndreaptă spre ieșire. Kora fuge după el și iese prima.

Adam închide ușa cu cheia și vine langa mine. O nu! Stop nu înțeleg! De ce m-a apucat de talie?

-Hai să te duc acasă. Dar mai întai spune-mi acui e acea mașină superbă...

-E a mea!

-Ce? Tu ești o tocilară. Acea mașină era a mea pană ce nu am pierdut-o într-un concur... A uite cine m-a întrecut! Eu doar zambesc. Ok să trecem peste. Hai să te conduc pană acasă. Sper să nu plangi!

-Ok... Voi fi cuminte! Te voi asculta. Dar nu pentru mult timp. Peste cateva ore am un concurs de caștigat.  

-Ok. Hai odată de aici.
-Plecăm pe traseu.
-

Nu.
-Offf. Mă oftez eu.
-Plecăm la mine acasă să mă schimb în ceva mai lejer pentru cursă şi să îmi iau maşina.
-Ok... Haide odată.
-Mă duci tu?
-Nuuuuuuu
-Iar eu am crezut că da...
-Offf. Hai odată.

                   Acasă la Adam
Ajunşi la Adam acasă m-am aşezat pe canapea. Cum trăia singur am aprins televizorul. Mi-a spus că dacă doresc pot pleca la etaj să fac un duş în camera de oaspeți. Am plecat şi cum aveam ceva de schimb pentru concurs în geantă m-am şi schimbat în ceva lejer. Când am ieşit m-am speriat extrem de mult. Adam stătea la uşă şi zâmbea. Când m-am întors să îmi iau geanta simt două mâin calde pe coapsele mele. La început m-am speriat ,dar peurmă mi-an dat seama cine e. M-am întors şi l-am privit în ochi.
-Te iubesc. Îmi spune la ureche Adam.
-Nu te cred. Dovedeşte.
-Am să-ți dovedesc ,dar nu acum.
-Asta aşteptam...
-Hai odată la aeroport.
-Haide...