Tocilară cu farmec ✔

Capitolul 23

                                   COTOROANŢA DIN SPITAL

            Stau pe scaunul de pe holul spitalului cu mama plângând langa mine.  Nu stiu care ar fii motivul.  Dar oricum eu sunt doar o fetiţă naivă de 5 ani care nu ere voie să afle nimic despre nimeni. Doar sunt prea mică...  Fredonam un cântec în timp ce dadeam din micile mele picioruşe. Rochiţa pe care o purtam , cea de culoare albastră cu buline gri pe ea, nu mă încurca deloc. Părul il aveam prins intr-un coc aranjat asemănător cu cel al mamei.  Mama era îmbrăcată in o pereche de pantaloni negri,  de stofă şi o cămaşă . Amândouă purtam pantofi,  ea negri cu toc, eu gri fără toc.

            Domnul doctor îmbrăcat in vesnicul lui halat alb se îndreaptă către noi. Mă intreb care e motivul,  de plange mama. Îi iau telefonul mamei pentru a asculta muzică. Conectez castile cu telefonul şi le bag in urechi.  Pornesc o melodie la nimereală şi o ascult urmarindu-l pe domnul doctor.

              Acesta îi spune ceva mamei,  ceva ce o starneste mai mult in plânsul ei amar. Pentru a o alina, dn-ul doctor îi pune o mână pe umăr si-i mai sopteste ceva,  ceva ce parcă o mai linişteşte.  Fiind curioasă îmi dau căştile jos dar din păcate aceştia terminaseră de vorbit.

               Mă trezesc cu lacrimi in ochi. De ce simt atatea emoţii de la un simplu vis.  Probabil, din cate stiu de la mama,  poţi visa oameni pe care i-ai mai văzut pe stradă cu mult timp in urma fără a-i da importanţă.  Îi poţi visa in anumite ipostaze,  dar daca asta e,  atunci de ce am plâns in timpul visului. De fapt ce reprezintă aceste vise?  Telefonul imi vibra pe noptiera de lemn din partea dreaptă a patului,  pe ecran apărând numele mamei.  Aceasta plecase urmatoarea zi,  fără a-mi da raspunsul întrebării ce ma bantuie.  De ce nu-mi amintesc trecutul?

            CONVERSAŢIE TELEFONICĂ

              –"Alo? " o voce străină se auzi prin difuzor.

              –"Da? Cine sunteţi şi ce căutaţi cu telefonul mamei? "

              –"Însfârşit! " spuse parcă uşurat.  " Am tot sunat persoane din agenda dumneaei şi in locul soţului raspunse o femeie care-mi spuse ca e ocupat,  iar feciorii nici nu răspunseră la telefon! " imi explică. " Dar nu de aceea v-am sunat, " a dat Domnul! " v-am sunat pemtru a va anunţa că mama dumneavoastră a fost victima unui accident de maşină. "

                –" Unde vă aflaţi ?"

                –" La spitalul din centru. "
 
                 CONVERSAŢIE TELEFONICĂ ÎNCHEIATĂ

            Imi schimb pijamalele cu o rochie lungă până la rotula piciorului. Mă grăbesc să ies din casă şi caut un taxi. Când gasesc unul , îi dau adresa şi acesta porneste in viteză.

             Ajunsă la spital,  mă grabesc spre doamna ce statea la biroul din hol. O rog sa-mi dea informatii despre mama,  sau cel puţin să pot afla unde este.

                   –"Buletinul,  va rog! "

              Nu mai pot de buletin.. Nu-l am cu mine,  trebuia să ma anunte acela că trebuie sa-mi iau şi buletinul cu mine.

                    –" Nu-l am cu mine! "

                    –" Atunci nu va putem lăsa."

                    –" Dar e mama mea,  trebuie sa ma lăsaţi! "

                     –"Imi pare rău,  dar dacă nu aveti buletinul nu va pot ajuta. "imi spune ea calmă

                     –" Nu-mi pasă de regulile voastre tâmpite! " tip enervată de comportamentul acesteia. " Tu trebuie să-mi spui unde se află mama!! "

                      –" Nu vă putem ajuta dacă nu aveti buletinul.  Bu pot încălca regulile! "

                      –" Cotoroanţă , vezi ca eu nu sunt măta aici!" spun si trec langa ea pregatita pentru a-mi băga mainile in podoaba ei capilară. " Ai două secunde pentru a-mi spuse unde e mama! "

                      –" Nu putem incalca regulile! "

                      –" Cred că ai probleme cu capul!  .Ce nu intelegeti ca mie nu-mi pasă de regulile voastre handicapate ! Vreau să stiu unde e mama! "

                       – " Paza!!! " striga aceasta,  atunci când incep să o trag de par.

                       –" Nu vrei sa vorbeşti nu?!" tip şi iau vaza de flori de pe masă .

                          Indepartez florile şi îi torn apa in cap. Paza sosise si incerca să ma ia de lângă mama.  Dar eu aruncam tot ce prindeam in mâna spre cei din jur, mai ales spre aceştia. Nu am lasat-o pe cotoroanţă sa scape ci  am tras-o atat de tare de par încât a cazut pe jos.  Am început sa dau cu picioarele in burta sa. Dar până la urmă paza mă prinse şi mă duse într-o cameră