Zarurile au fost aruncate!

Capitolul II:Cină in familie

Autor pov.

-Marco,te rog...ce ai zice daca am discuta la o cină în familie,mai am un secret care te privește pe tine in special.
-Hai sa n-o mai lungim atât,stii pentru ce am venit asa ca zic sa trecem la treaba,nu
- Imi pare rau sa te anunt însă asta nu se va întâmpla...stii prea bine de ce...nu esti căsătorit încă,sau esti?!
- Nu,bineinteles ca nu...dar nu ma intereseaza,sunt ultimul moștenitor ramas,asa ca am dreptul sa-mi revendic bunurile rămase...aaaa si crede-mă e mai bine sa nu te împotrivești,ai o familie acum,nu cred ca ai vrea s-o pierzi,nu?!
-Ceeee???? sare Aurora revoltată si furioasă
-Aurora,scumpo nu te baga.
-Dar...dar tata...
-Aurora am spus ceva! Tipa tatăl acesteia
-Ok,maine vom stabili aranjamentele,am ceva important sa-ti spun.
-Hmmm,bine...
-Deci mâine seară ar trebui să ne rezolvam socotelile,nu Marco?
-Ar trebui...mai vedem,se întoarce si pleaca către iesire
Băieți,hai! le spune oameniilor sai

A DOUA ZI:
DRACO pov.

Mă doare capul îngrozitor,nu trebuia sa beau dupa intalnirea cu Luis dar am simtit nevoia,nu mai băusem de la moartea lui Damian,offf ce dor imi e de el....in ultimi 2 ani de când el m-a găsit pot spune ca am recuperat destul,fiecare weekend il petreceam impreuna,ba la mine,ba plecati prin alte locații,distrandu-ne.
El e cel care mi-a povestit de Aurora,sincer nu era treaba mea dar el insistase sa-mi povestească...Damian nu o iubea,el era o fire mai rebelă,era încăpățânat,ba chiar încercasem sa-i dau niste sfaturi in legatura cu relația lor,il uram cand făcea asa,comportamentul lui imi amintea de tata si cat de mult o făcuse pe mama sufere,e adevarat nici eu nu eram chiar strălucit cu femeile,mereu le jignisem,dar apoi regretasem...am fugit mereu de iubire pentru ca stiam ca comportamentul meu era deplorabil si nu puteam suporta idea ca femeia care ma iubește sa sufere si intr-un final sa ajunga sa ma urască ...nu puteam.
Offf,azi trebuie să mă întâlnesc cu Luis,stiu ce o sa-mi spuna,eu deja stiu toate secretele familiei,stiu ca cel care ma abandonase era de fapt tatăl meu,el preferând să fugă cu bani in loc sa-si salveze soția și copii,stiu ca eu i-am spus lui Luis sa-l ia pe Damian pentru ca el era mai mic dar credeam că se vor întoarce dupa mine si mamă mea,care a murit în brațele mele,atunci nu doar ca mi-am pierdut mama ci si pe mine,viata mea,sufletul,amintirile,copilăria....
Am stat 5 ani în comă,doctorii nu imi mai dădeau șanse,ba chiar insistau sa ma deconectează,cel care m-a găsit era capul mafiei italiene,Federico Montre,un vaduv de 50 de ani,el ma crescuse,el ma hranise,îmbrăcase,mi-a oferit un acoperiș,o educație și cel mai important o familie...El avea o fiica Federica pe care o iubesc ca pe o sora,iar ea pe mine la fel,niciodată nu m-a considerat precum un intrus,mereu era alături de mine,mereu apelase la mine pentru orice fel de problema,era surioara mea mai mica.Abia astept sa o vad.

2 ore mai târziu

Bat la usa lui Luis,urăsc sentimentul dar trebuie să risc.
Imi deschide o femeie în varsta,o salut iar ea ma poftește in biroul lui Luis,intru si il vad cum completează niste acte,își ridică privirea si imi zice:

- Bine ai venit,Marco.Te rog ia un loc!
-Ok,deci pentru ce am venit?
-Aaa,da dar mai întâi nu vrei ceva de baut?
-Whiskey sec.
Toarnă în două pahare iar unul mi-l oferă mie.
-Deci?
-Uite,stiu ca esti nervos,supărat,ma urăști dar as face orice ca să pot fi iertat,orice...de la accidentul ala nu mai am pace,am coșmaruri,sunt prea stresat,ba chiar merg la psiholog din două în două zile...
-Oh,saracutul...si eu am coșmaruri,dar am invatat sa le controlez...imi fine,ce rost mai are,nu am venit pentru răzbunare ci sa-mi i-au ce-mi aparține plus inca cateva bonusuri.
- Ce?
-Te iert.
- Asa pur si simplu?
- Nu,vreau ceva la schimb si nu orice ci ceva prețios.
- Si anume?
-Fiica ta!
-Ceee??? Nu,nu poti sa-mi ceri asa ceva!
-Uite,stiu toate secretele familiei,tot,inclusiv cel in care tata a plecat ca un las si nu oricum ci si cu bani.Ok? Stiu tot.
Si uite nu iti cer fiica pentru a ma răzbuna pe tine,vreau sa o protejez,la fel cum tu ai facuto cu Damian,stii bine cat sunt de puternic.La început am vrut să ti-o iau pentru a ma răzbuna,dar asta s-a schimbat.
- De ce te-ai răzgândit?
-Damian. M-a afectat si m-a facut sa ma gandesc mai bine.
Fiecare are un secret înăuntrul său,undeva ascuns se află un demon ce ne controleaza viețile,fiecare are un întuneric iar cand te cuprinde complet devi una cu el.
Nimic nu ma mai poate opri sa-mi duc până la capăt razbunarea,trăiam in minciuna si devenisem una cu ea,tot ce imi mai doresc este sa vad suferința pe chipurile celor ce m-au transformat în ceea ce sunt,un monstru...
Acum ori niciodată!
-Te inteleg,zise Luis.
Înțelegi pe dracu as fi vrut sa-i spun dar mai bine ma abțin,înainte să stric tot.
-Deci,rămâne înțelegerea?
O sa te fac sa suferi de n-ai habar,iti i-au bijuteria ta prețioasă,o sa o fac sclava mea si tu nu o sa poti sa faci nimic,imi zic in gand.
- Bine,batem palma Marco,stiu ca vei avea grija de ea...
Voi avea grija sa sufere...
-Multumesc pentru încrederea acordată Luis.Ne vedem diseară când Aurora va afla vestea.
- Nu crezi ca e prea devreme?
-E momentul perfect!
- Bine,atunci pe diseară!