Probably in Love

Capitolul 2

E a doua zi a misiunii. La ora 8:20 am primit un apel de la seful meu, Julio:

-Cum a decurs prima zi? Ai aflat ceva? Macar l-ai gasit?
-L-am gasit si am reusit sa comunic cu el si sa obtin numarul lui de telefon.
-E bine ca ai numarul lui de telefon dar eu nu as sta in preajma lui prea mult. Nu trebuie sa fim suspiciosi.
-Nu va ingrijorati, domnule, stiu ce fac.

Astazi am de gand sa ii instalez o aplicatie in telefon ca sa il putem urmari mai usor. Am putea sa-l localizam si daca l-as suna insa aplicatia va putea sa inregistreze apelurile sale care sunt foarte importante.

♠Din perspectiva lui Paul:

Ring Ring suna telefonul, era seful meu.

-Da boss.
-Salut! Iar am o treaba pentru tine.
-Sigur, ce trebuie sa ridic?
-O Toyota GT86 rosie, pe strada Venus. Nu ar trebui sa existe nicio problema, azi proprietarul nu e acasa.
-Pai daca nu e acasa, atunci de ce e masina lui acolo?
-Are mai multe masini, e un bogatas.

Ajuns la destinatie, masina era intradevar acolo dar langa ea era altcineva. Cum sa fac in asa fel incat sa nu fiu suspectat? Parchez masina la colt si merg spre acel barbat. Nu era nimeni altcineva pe strada, deci m-am gandit ca il pot adormi cu putin cloroform. Nu plec niciodata fara el.

-Ma scuzati, este vreo benzinarie in apropiere? Am ramas fara.
-In apropiere nu este niciuna dar va pot ajuta eu. Asteptati-ma aici.

Am asteptat. Cateva secunde pana sa se intoarca cu spatele la mine dupa care i-am acoperit fata cu batista. I-am ascuns corpul in tufe si am luat linistit masina. Ador orasul asta, imi aminteste de Valencia.
Masina am livrat-o in garajul companiei si am plecat inapoi dupa masina mea. Dupa aceea am vrut sa merg in oras. Am coborat din masina si am zarit-o pe… Ilinca politista. Asa a poreclit-o mafia noastra. Venea spre mine cu o hotarare pe care nu am mai vaut-o pe fata ei.

-Ilinca…ce surpriza placuta, spun eu cu un ton plictisit, ma bucur sa te vad.
-Vreau sa iti pun cateva intrebari. Am vazut mai devreme cum ai tarat un barbat in tufis. Poti sa-mi explicit de ce?
-Omul a lesinat si cum eram panicat, l-am pus la umbra. Jur ca nu i-am facut nimic.
-Eu nu cred asta, Paul. Nu e prima data cand te vad facand ceva suspicios.
-Ti se pare. Ai avut vreodata dovezi, ha? Mereu cand m-ai acuzat te-ai asteptat sa te creada sectia de politie. Pana nu ai dovezi, nu mai veni cu acuzatii pripite.

♠Din perspectiva lui Fernanda:

Astazi am luat o gura de aer plimbandu-ma prin oras. Dupa 3 ore de explorat orasul, cineva s-a bagat in mine cu multa forta.

-Ma scuzati, nu am fost atenta.

Nu as fi bagat de seama, doar ca am vazut ca mergea spre cineva cunoscut. Era chiar Paul. Ce coincidenta. Vazand ca cei doi se cearta, m-am strecurat mai aproape ca sa le pot auzi conversatia. Am reusit sa aud cand Paul a spus “Jur ca nu i-am facut nimic.”. In ce probleme se mai baga si asta? Urasc sa lucrez cu mafia.

Femeia politista a plecat, iar Paul a decis sa o ia…chiar spre mine si eu m-am uitat repede in alta parte.

-Fernanda! Ce faci aici?
-Aa, Paul, ce coincidenta ca ne intalnim. Am iesit sa iau si eu putin aer curat.
-In fine, eu ma duc sa cumpar cateva chestii. Iti scriu mai tarziu.
-Ok ceau.

M-am prefacut ca iau coltul, am asteptat putin timp si am inceput s ail urmaresc din nou. Mi-am pus ochelarii de soare si o sapca. S-a oprit la un restaurant si eu m-am asezat undeva langa el. Trebuie sa pun mana pe telefonul lui fara sa ma vada. Au trecut 5 minute, iar Paul s-a dus sa comande. In acel timp eu am cautat prin geaca telefonul sau. Am instalat repede aplicatia, iar cand sa pun telefonul la loc, am auzit o voce cunoascuta.

-Ce faci cu telefonul meu?