Perspectiva Brianei
Nu pot sa cred. Asta nu mi se întâmplă. Cum naiba poate Selly,iubitul meu,cel care m-a aparat de orice și a fost lângă mine oricând,să facă asta ? Eu nu as putea sa o fac niciodată . Credeam că doar ne tachinam reciproc. Dar nu știam că o să se ajungă așa departe. Dar dacă asta vrea....Așa să fie. Nu o să stau în calea ,,fericirii lui perfecte" . Ba chiar din contra.
Mă desprind de Marco,pe fața căruia se citește o urma de mila și tristețe pentru ce tocmai am pățit. E ciudat,cum că lui Marco,pe care îl știu de azi dimineață,ii pasa mai mult de mine decât propriului meu iubit cu care aproape că am făcut 8 luni de relatie . M-am desprins din îmbrățișare și am pornit tristă spre școală. Nu a trecut nici măcar o zi și deja eu și Selly ne-am despărțit . Intru pe holurile pline ale școlii și mă uit la ceasul electronic din micuțul meu dulap. Mai erau doar 3 minute de pauza așa că mi-am scos orele de algebră și m-am îndreptat cu pași mici spre clasa. Inca eram foarte foarte tristă. Probabil o să stau să mă gândesc mai mult,decât să fiu atenta pe bune la ora. Dar o să fac ca asta sa fie singura și unica zi când se întâmplă asta pentru că nu vreau să-mi stric mediile. Trebuie să fie la fel de bune. Am intrat în clasa și m-am dus la unul dintre locurile din spate. Nu aveam nici cel mai mic chef de școală acum. Vreau doar sa merg acasă și să plâng și să țip într-o perna. Acasă. Exact locul in care nu mai pot merge. Amuzant daca stai sa te gândești. Am avut atâta încredere în Selly. Și pentru ce ? Pentru el probabil că nici nu a contat cu adevărat. Și nu e ok. Acum...Ce fac ? După școală trebuie să merg la el acasă să-mi iau lucrurile . Doar nu le pot lăsa acolo. Din fericire bunicii mei nu locuiesc foarte departe. Daca merg pe jos,ajung cam in 15 minute,la pas. După ce respir ușurată că am un plan și că nu chiar totul se duce de râpă,îmi ridic privirea de la banca. Clasa era deja aproape plina iar profesoara a intrat și ea . Majoritatea se uitau spre mine și șușoteau unul in urechea celuilalt. Super. De parcă nu mă simt destul de prost. Ora a început de cam 3 minute. Ceea ce înseamnă că o să dureze o veșnicie. Până acum nu i-am văzut pe Selly,Selena și Max. Doar pe Marco,Eric și restul grupului cu care m-am împrietenit la prânz. Marco,desigur,sta la banca din stânga mea,cea din dreapta fiind încă libera. Nici nu apuc să mă gândesc bine la asta și usa clasei se deschide pe ea intrând nimeni altul decât Selly. Arata ușor trist,supărat și nervos. Ochii lui erau putin roșii și umflați,semn clar că a plâns,iar parul său era ciufulit intr-un mod neplăcut de parcă și l-ar fi tot tras în căutarea unei soluții sau pentru a scăpa de stres. În momentul în care ochii noștri s-au întâlnit, mi-am lăsat rapid capul în jos uitandu-ma la mâinile mele împreunate de pe banca. Si eu aveam ochii puțin roșii și umflați,dar nu voiam ca el să vadă asta. Nu merita. Și-a cerut scuze de la profesoara și a înainta spre banca libera de lângă mine. S-a așezat ușor, s-ia scos cărțile și ș-ia întors complet capul spre mine.
Selly:Briana...Eu...
Eu:Doar taci. Nu vreau sa aud nici o scuza patetică
Selly:Dar iubito,doar asculta-ma...
Eu:Nu ! Nu vreau sa te ascult, sa te vad,sau sa te aud ! Ai înțeles ?
Selly:Dar,eu...
Profa:E vreo problema acolo în spate ? Briana,Selly,aveți ceva ce vreți să împărtășiți și cu noi ?
Eu:Nu,mă scuzați
Selly:Nu,mă scuzați
Cum poate după toate astea sa vina la mine și sa-mi vorbească ?
Selly:Eram doar foarte nervos și nici-
Eu:Am spus că nu-mi pasă !
Daca nu are de gând să mă lase în pace,o să-l oblig
Ridic mana in așa fel încât profesoara sa mă vadă clar.
Profa:Da,Briana ? Ce e ?
Eu:Andrei nu mă lăsa să fiu atenta la ora și tot vorbește în timp ce dumneavoastră predați
Profa:Andrei...dacă nu vrei sa fi atent la mine,poate o sa vrei sa fi la doamna director . Am dreptate ?
Selly:Nu,nu se va mai repeta.
Profa:Ai dreptate. Eric schimba te rog locul cu Andrei.
Eric stă la aproximativ 3 bănci distanta de mine. S-au ridicat amândoi ușor,Selly uitandu-se la mine de parcă ar vrea sa plângă. Deși,nu știu de ce. Nu a fost vina mea nimic din toate astea. Nu pe mine ar trebui sa fie supărat sau să mă învinuiască . Ar trebui sa se învinuiască pe sine. A fost,este,și va fi,doar vina lui. Eric se așează lângă mine la fel de zâmbitor ca în totdeauna . Am impresia că zâmbetul lui poate lumina o camera întreaga. Imediat starea mea de spirit s-a îmbunătățit observabil. Eric și-a întins mana pe banca mea și a lăsată în urma lui o mica bomboana cu caspuni. M-am strâmbat la el ca un copil mic,și am luat bomboana de pe masa,ca profa sa nu o poata vedea,deoarece mi-ar face și mie observatie,ceea ce probabil i-ar plăcea lui Selly. Mi-am întors capul spre Marco,care se uită atent la mica bomboana gumata din mana mea.
Marco:Vreau și eu
Eu:Așteaptă până în pauza.
Marco:Chiar o să-mi dai ?
Eu:Nu
Marco:😒
Eu:Am glumit ! Sigur că-ți dau !
Marco:Yeyyyyy
Imediat după ce i-am promis lui Marco că o să-i dau i bucată din bomboana mea,am inceput sa scriu,ca să nu rămân în urma . După ce am scris in jur de 4 pagini jumate am auzit clopoțelul ce anunța că în sfârșit,ora s-a terminat. M-am ridicat din banca și m-am îndreptat spre ieșirea din clasa, Marco fiind chiar în spatele meu.
Marco: Dă-mi,haide
Eu:Stai,nici măcar nu am desfacut-o!
Marco: Ți-o desfac eu
Eu:Pot și singura
Marco: Dă-mi mie,ambalajul de la bomboanele astea taie, m-am mai taiat de câteva ori
Eu:O să-mi asum riscul.
Marco:Dar eu nu vreau să-ți asumi riscul. Dă-mi bomboana.
Eu:Nu
Am scos bomboana din buzunar și m-am pregătit să o desfac. Am tras ușor de ambalaj,care e dintr-un plastic foarte ciudat. Când aproape am reușit să o desfac,am simțit o durere puternica in deget. Exact, m-am tăiat .
Marco:Off,Briana, ți-am spus că o să te tai!
Eu:Dar credeam că glumești. Asculta-ma cu atenție. Nu pot sa mă uit la deget. Mi se face rau când văd sânge
Marco:Am eu niste plasturi in dulap,haide cu mine.
Mi-a luat mana cu degetul rănit în mana lui.
Eu:O să te murdărești de sânge,pot să-mi țin mana
Marco:Dacă ți-am luat mana înseamnă că sunt conștient că sângele tău o să se prelinga și pe mana mea. Nu sunt prost . Doar haide sa te pansez .
M-am luat după el până s-a oprit în fața unui dulap. A băgat repede codul si l-a deschis.
Marco:Am nevoie sa te uiți la fata mea,ok ? Asta o sa te distragă.
Eu:Dar trebuie sa mă uit la tăietură . Pare destul de urâtă.
Marco:Nu. Te uiți doar la fata mea. Pentru că trebuie să șterg și sângele . Ok ?
Eu:Bine
Mi-am pus toată atenția pe fața lui,și am început să-l studiez. Avea un par brunet foarte frumos,puțin deranjat,dar într-un mod plăcut. Avea câteva coșuri pe fata,dar în rest o piele foarte frumoasa. De fina nu știu încă,dar de fapt,vreau sa aflu. Am ridicat mâna care nu era plină de sânge și i-am atins fata. Are o piele super-fina. Mi-am plimbat mana pe pomeți,pe obraji pe linia maxilarului,care e foarte bine pronunțată,și mi-am permis și să mă joc puțin cu părul lui,foarte mătăsos de altfel,fapt la care nu mă așteptam.
Marco:Opreste-te,mă distragi,și încă n-am terminat
Eu:Dar cu ce te distrag,doar încerc să te studiez,și ce e drept,să mă și joc,dar asta e altceva.
Marco:Dar ideea nu e că nu-mi place,dar vreau și eu să mă joc și nu pot si e foarte frustrant. Ai doar răbdare să termin.
Eu:Dar mă ajută să nu mă uit la ce faci.
Marco:Bine,dar după trebuie sa mă lași și pe mine sa fac la fel. Desigur n-am de gând să-ți stric parul in fata tuturor,deci trebuie sa vi cu mine in parc după ore. De acord ?
Eu:Ok,sunt perfect de acord
Am inceput sa ii trasez linia buzelor când o durere oribilă îmi apare din nou în zona tăieturii.
Marco: Știu,știu ,dar trebuie sa dau cu spirt
Eu:Dar mă doareee
Marco:O să pup să-ți treacă.
Eu:Dar nu trebuie sa...
Înainte să apuc sa termin am simțit buzele lui moi și catifelate peste plasturele pe care îl aveam pe mica tăietură.
Marco:Am terminat,haide sa plecam spre casa.
Eu:Merciii
Marco:Nu trebuie să-mi mulțumești . Oooooo,am o idee
Eu:Ce idee ?
Marco:O să-ți pun o porecla !
Eu: Să te aud
Marco:Sunshine
Eu:Îmi place. Te las sa îmi spui așa
Marco:Okkk,haide sa mergem
M-a luat de mana cu degetul bandajat și am ieșit împreună din liceu .
