Steaua Neagră

Păsări călătoare

     Inspir aerul proaspăt al L.A-ului și i-l expir când simt că sunt cu picioarele pe sol după zborul infernal cu avionul pe care tocmai l-am avut. Copilul din spate care tot se împingea cu picioarele în scaunul mi-a pus răbdarea la încercare și m-am abținut să nu-i zic vreo două tatălui care parea ca e în regulă cu tot ce face plodul lui.

   Pășesc în afară aeroportului și se pare ca vremea nu prea tinea cu mine deoarece simt cum picăturile de ploaie se desprind din cer și aluneca usor pe cămașa mea subțire. Ma grăbesc sper un taxi care se pare ca norocul meu e ca e liber.

  Ma ajută să-mi bag bagajul în portbagaj și îmi deschide portiera. Nu știam că taximetriști pe aici sunt asa de educati și cu bun simt. Asta ma face sa rad subtil, super! Acum rad de propriile gânduri. Șoferul observa asta prin oglinda retrovizoare și se încruntă. Probabil acum crede că-s doar o nebună.

   Îi spun adresa și observ cum mustaceste ceva ca și cum nu i-ar conveni, dar bagă cheile în contact și haraitul motorului ma face sa cred ca își păstrează părerea negativă doar pentru el.

   "Nouă pe aici?" spune el și mi arunca o privire prin oglinda dorind să afle dacă îi acord sau nu atenție.

     "Doar una, nu nouă." îi zic eu și-mi întorc privirea înapoi pe geam. Urăsc când lumea se baga în seamă de parca eu chiar i-aș povesti viata mea.

    Aud cum rade scurt și se uită din nou la mine prin oglinda aia care jur că-mi vine să i-o smulg de acolo doar ca sa ma lase în pace "Accentul britanic și ironia ieftina va da de gol." spune, de fapt scuipa cuvintele.

   La auzul acestor vorbe ma face pe mine sa rad și mi dau capul pe spate și dintr-o dată revin serioasă și mă uit tinta la el "Ironie ieftina spui tu...știi cum îi zic eu? Dacă mai insiști mult sa vorbesc cu tine s-ar putea ca acea oglinda să zboare, așa îi zic eu."

   Se încruntă, normal ca nu-i convine, dar clientul are dreptate și asta îmi dă puncte în plus în schimbul de replici acide. După 15 ajung la destinație și îi plătesc cursa lăsându-i bacșiș.

    "Păstrează restul, sunt sigura ca dacă ti-ai folosi gura aia mare în alte scopuri ti-ar aduce mai mult bacșiș." îi zic eu și cobor din mașină după asta îmi iau bagajul.

    Ma întorc cu spatele la taxiu și-l aud cum pleacă, după ce am pățit în avion nu avea nevoie de încă un stres pe cap. Îmi ridic privirea și văd blocul cu 10 etaje mare care se înalta aproape de nori sau cel puțin așa se vedea de la baza lui.

   Intru în lift și apăs butonul care ma duce la al patrulea etaj. Respir scurt și des, doar o mica frica de lifturi, dar asta nu m-a determinat sa urc până la etajul 4 cu toate bagajele alea.

   Aud sunetul care ma avertizează că am ajuns și atunci ies repede din lift bucurându-mă ca unul din coșmarurile mele nu se adeverește, cum ar fi cazutul în gol sau blocatul între etaje apoi cazutul în gol.

   

    Îmi scutur capul și-mi fac imaginea aia oribilă sa dispară. Merg ușor de-a lungul coridorului pana găsesc apartamentul cu numărul 15, e chiar lângă lift, ceea ce m-a bucur dearece mâinile îmi obisisera.

   Bat ușor la ușă și atunci o fata superba îmi răspunde la ușă. Se pare ca am luat-o prin surprindere deoarece eu trebuia sa ajung aici abia mâine, dar n-am mai rezistat sa stau în vechea mea locuință.

    "Tu trebuie sa fii Reiven, presupun." spune ea după care îmi oferă un zâmbet, unul jenat de situația în care am pus-o, lasă că îi trece.

  Îmi înclin capul în semn ca eu sunt și se dă din prag și mă lasă să trec. Îmi las bagajul la intrare, îl voi mai târziu de acolo. Ma uit pe hol și observ mania ei pentru curățenie , totul e așezat la linie. Nu-mi place.

   Merg în sufragerie și văd pe canapea un băiat tolănit la bustul gol, ups. Se pare ca am întrerupt ceva aici. Mă uit la el și el la mine ca doi proști. Chiar arată bine.

O vad pe noua mea colega de camera cum vine spre sufragerie și își așează mâna pe umărul meu "Am întrerupt ceva?" zic eu și ridic o sprânceană sceptică.

"O, nu!" spune ea și începe să râdă, îmi arunc privirea spre acel zeu așezat pe canapea și observ că și el rade "E doar verișorul meu enervat." spune Lena și se așează lângă el.

Îmi mai arunc încă odată privirea la el și văd cum se ridică de pe canapea și-și ia tricoul său negru "Eu am plecat Lena, ne mai vedem." și i-l vad cum trece pe lângă mine foarte rapid.

Îmi dau ochii peste cap și mă întorc la bagajele mele pe care le duc în camera mea. Încep să despachetez și atunci realizez ca eșarfa mea cu păsări a dispărut, sper n-o fi uitat în Londra, deoarece era cel mai de preț lucru al meu.