Steaua Neagră

Băiatul din lift

Soarele deranjant se iveste prin draperiile mov cu model auriu si ma fac sa ma ridic urgent din pat, ma uit la ceas si vad ca e abia 7:30. Azi imi incep prima zi de facultate.

Ies din camera și dau peste drăguța mea colegă de camera care pare ca abia a ieșit de la duș îmi zâmbește și mă urmează la bucătărie.

Încep să pregătesc cafeaua, dar faptul că Lena stă acolo fără să zică ceva e de-a dreptul stânjenitor. Sta cu capul rezemată de palme cu coatele pe masa oftând des.

"Urmează o zi grea?" o întreb eu ca sa mai evapor din aerul apăsător. Probabil nu voi avea nicio tangență cu fata care inspiră mirosul de cafea care a acaparat toată bucătăria ori probabil vom fi cele mai bune prietene. Oricum ar fi trebuie sa ma înțeleg cu ea.

"Urmează o viată grea." spune ea și mai oftează odată, gestul asta o face sa pară bătrână "Îmi place accentul tău britanic." specific americanilor sa zică asta cam oricărui european.

"Nu o lua așa, probabil nu va fi așa rău." spun eu și ea își dă ochii peste cap dezaprobandu-mă.

"Azi ma vad cu mama și o să fie un coșmar." spune și eu sunt total confuză "Ea e extrem de perfecționistă și vrea un tablou pictat de mine, evident ca și ea a fost la arte și pentru că sunt fiica ei asta nu înseamnă că e mai drăguță cu mine."

Chiar îmi pare rău de ea, oare? Eh, detalii. Prefer sa las discuția așa și s-o las să își frământe gândurile doar în capul ei. Îi întind cafeaua și zâmbește și eu mă duc spre duș. E ceva scurt, rapid și rece.

*Flashback*

Lacrimile se scurg rapid pe fata, le simt, sunt rapide. Deschid ușa camerei și mă las pe podeaua rece și îmi sprijin capul pe marginea patului. Nu mai suport asta, nu mai vreau asta sa se mai întâmplă vreodată.

Aud o bătaie în ușă și încep să strâng cearceaful alb în pumni închizând ochii puternic sperând ca acest coșmar sa se termine.

*

Pășesc în afara dușului și mă duc spre oglindă. Reflexia mea e una îmbătrânită, una fadă care se poate pierde cu ușurință prin mulțime.

Ma îmbrac și văd că și Lena e gata de plecare. Facultățile noastre sunt la distanță de 10 minute și slavă domnului ca ea are o mașină. Sper să reușesc să-mi iau și eu una în curând.

Ieșim din apartament și ne îndepărtăm spre ieșire când din lift iese un băiat mai înalt decât mine purtând o pereche de pantaloni de trening și un tricou alb. Când ne-a văzut zâmbește și o îmbrățișează pe Lena aceasta chicotind copilărește.

Se desprind și se uită de parcă nu m-a văzut stând lângă ei tot acest timp.
"Aaron." spune și-mi întinde mâna, iar eu intru în lift apăsând tasta care duce la etajul unu.

După 10 minute o vad și pe colega mea de cameră venind din urma mea. Se uita cu cel mai mare reproș din lume la mine și eu mă încrunt.

"Ce a fost aia?" ma întreabă ea și eu nu ma pot abține și încep să râd "Ce e asa amunzat?" și deja o vad cum devine enervata de faptul ca nu o băgam în seamă.

"Nu-mi prea plac persoanele arogante." spun eu și Lena își dă ochii peste cap și aștept să-mi tină morală sau ceva, dar ea doar oftează și intră în mașină.

Probabil i-am jignit prietenul sau ceva și acum eu am fost cea nepoliticoasa.