Am regretat.

Primul regret

Azi priveam cum fuma de la distanta. De atunci nu m-am mai apropiat de el.
Fiecare tigare pe care o arunca parca imi frangea inima. Isi facea rau cu fiecare fum tras isi inunda plamani cu ceva toxic.
,,Atunci de ce nu ma lasi sa imi inund plamani cu parfumul tau" imi rasuna in cap vorbele lui.
Le regretam amarnic, regretam tot ce fusese intre noi si mai ales ca nu l-am putut salva de el insusi.
,, Isi aprinsese o nenorocita de tigare. Si l-am rugat sa imi dea si mie sa incerc. Am luat bucata de hartie cu tutun si am rupt-o in doua privind cum se stinge focul din ea pe jos"
Nu voiam sa il las sa fumeze, dar nu puteam nici sa accept sa fiu cu el. Probabil am gresit cand l-am rugat sa ne vedem, decisesem ca nu vreau sa il iubesc, dar l-am chinuit, l-am otravit cu sperante false si minciuni credibile.

Imi luasem cartile si plecasem spre sala de clasa. Cand cineva ma apuca de mana si ma intoarce cu fata spre el.
- Ce faci Lea?
-Pfiu, tu erai Andreas? Ma speriasem pentru o secunda.
- Unde mergi asa grabita?
-Am chimie si sincer oricat as vrea sa stam de vorba ma grabesc!
Si am plecat lasamdu-l in urma. In clasa ma asez in banca mea si imi rezem fața de mână. Oare ce vrea Andreas? De ce vorbeste din senin cu mine?
,, Lea daca ai nevoie de ceva vreodata si eu nu voi fi acolo, te rog sa te bazezi pe Andreas"
Ei erau cei mai bun prieteni si recunosc de atunci ma ignora amandoi.