Un om mare spunea candva ca iubirea nu o creaza omul,ea pur si simplu se naste.
- Doar baliverne!
*Imi spuneam eu la vremea aceea cand nu mai credeam in iubire absolut deloc,cand iubeam in vazul altora dar in inima mea era doar un desert pustiu. Uneori nu intelegeam de ce legam alte suflete de mine daca eu nu le iubeam nici macar putin. Dar repede se spulberau intrebarile cand imi bagam castile in urechi si imi imbratisam marea mea iubire,muzica.*
Insa oricat de adanca ar fi scufundarea mea in bratele muzicii eu si muzica eram despartiti in cele din urma de strigatul mamei.
-Joe,hai la masa puiule!.
Uram cand imi spunea *puiule* ma credeam prea mare pentru un asa alint de copil premergator,chiar daca aveam doar 10 ani.
-Vin acum mama!
Ii raspund eu fericit ca m-a chemat la masa caci in acea zi m-am prins in joc cu prietenii mei din copilarie si am uitat ca omul mai si trebuie sa manance. Dar daca stau bine sa ma gandesc asa era in fiecare zi din copilaria mea.
-Stai cuminte neastamparatule,nu te mai tot legana cu scaunul ca ai sa cazi si dupa o sa te aud bocind.
Mama era tot timpul ingrijoarata,cum sunt toate mamele...insa a mea avea si un motiv bun pentru ca sa ai un asa neastamparat pe langa tine,niciodata nu poti sa stii de unde rasare boacana.Caci eu la 14 ani tare posnas mai eram.Cum am fost fiecare la acea varsta,presupun.
-Nu te teme mama,eu sun un voinic si nu voi plange chiar de voi cadea.
Nici bine nu gatasem de vorbit ca necuratul ma si izbise de pamant.Si atunci voinicul de mine julit pe coate de la cum m-am frecat de covor in cadere,am inceput sa plang.
-Vezi daca nu te astamperi!
Imi zise mama suparata parca dar totusi ingrijosrata ridicandu-ma de pe jos.
-Vai de noi,asa voinic esti tu ma?
Intrerupse plansul meu vocea groasa a tatei.La auzul ei lacrimile mi sau oprit de parca nici nu plansesem insa fata uda ma dadea de gol.
-Eu nu plang tata.
Ii spun eu incercand sa-i arat ca sunt un barbat puternic.Insa el se porni in ras si mi-a sters lacrimile de pe fata spunand.
-Mai baiete,vai de noi si de vitejia noastra daca o cazatura ne facem sa bocim.
Zicand acestea isi rasucea mustetele negre ca si penele de corb ca sa nu-l porneasca iara rasul.
Dupa ce imi rezolva mama juliturile cu cateva bandaje ne punem la masa,insfarsit.
In capul mesei tatal meu Alexander ,eu pe lateralul mesei in partea dreapta iar pe partea stanga mama mea Elena.In fiecare seara luam masa impreuna ca o familie fericita ce eram pe vremea aceea.
-Inainte de a incepe sa mancam.Sa ne ridicam in picioare si sa ne rugam.
Eu crescand la tara intr-un sat nestiut de nimeni obiceiurile batranesti inca erau folosite in viata de zi cu zi. Tatal meu se ridica in picioare si incepe sa spuna rugaciunea,dupa rugaciune eu lihnit fiind m-am infruptat din bucatele pregatite de mama ca un nesatul. Dupa ce am terminat ma mangaiam pe burta la ce ghiftuit eram si m-am ridicat de la masa pornind spre camera mea dar nu inainte sa le spun alor mei *Multumesc pentru masa*si*Noapte buna*
A doua zi ,cu noaptea in cap il auzeam pe tata cum trebaluia prin curte,asa era tata ,se trezea cu noaptea in cap ca sa se asigure ca pana la 10 dimineata impaca cu toate animalele din curte.Era un om harnic,puternic,destept si frumos.Uneori imi era ciuda pe tata caci era priceput in toate.
