Ciudata

4.Pe bune?!

    Mda...Si iata-ma aici si acum,  incercand sa scap odata de fata aia enervanta,Johanna nu mai stiu cum.
Chiar e enervanta tipa si foarte,foarte ambitioasa aparent.
Pasesc nepasatoare grabind pasul,cand....
Baga-mi-as!
M-am impiedicat.
-Ah!La dracu'!am spus incercand sa ma ridic.
Glezna imi zvacnea dureros.
Si ,la naiba, ce ma doare!
Bineinteles ca tipa m-a ajuns din urma si a si inceput:
-Lasa-ma sa te ajut!Trebuie sa mergi la cabinet!
Am inceput sa protestez, cand doua brate puternice m-a prins ferm de umeri si m-au ridicat.Am incercat sa ma ridic singura,dar glezna mea se pare ca protesta mai ceva decat mine.
Am scos un scancet si am vrut sa ma las inapoi jos.
Ciripitul Johannei a fost intrerupt de un:
-Te simti bine?
Abia atunci mi-am ridicat privirea si am vazut ca in fata mea era un tip.
Un tip frumos,ce-i drept,dar era totusi un tip.
Fara sa ma gandesc de doua ori,m-am smucit din mainile lui nu foarte musculoase, dar puternice.
-Emoly!chitai tipa in spatele meu in timp ce eu cadeam pe spate.
O durere nenorocita ma lua din plin si cum nu mai aveam deloc stabilitate,asteptam verdictul final-si anume sa pup din plin mai intai scarile,apoi podeaua rece si murdara a liceului.
Daaaar (exact ca intr-un film cu prosti) nu s-a intamplat asa.
Tipul efectiv s-a aruncat dupa mine,m-a prins strans si si-a pierdut echilibrul.S-a rotit naiba stie cum si a dat direct cu spatele de podea.
Inca ma tinea stras la piept.
Mda,total aiurea si penibil.
M-am ridicat cat de repede am putut de pe el,asezandu-ma in schimb pe podea.
-Ah!Ce naiba a fost in capul tau?!am zis fara sa gandesc.Esti bine?
Tipul s-a ridicat masandu-si omoplatii.
Ma asteptam sa ma ia la injuraturi.
-Mda...Sunt bine.Tu nu te-ai lovit,nu?
-Nu.
Johanna a aparut langa mine.
Am incercat sa ma ridic singura,dar tipul a fost mai rapid.M-a ridicat si mi-a pus o mana pe dupa umeri.
-Mergem la cabinet,a spus ferm si mi-am dat seama ca nu exista loc de proteste.
Johanna bineinteles ca ne-a insotit.
-Deci numele tau e Emoly?m-a intrebat tipul.
-Da.
-Si tu esti...?ii zise Johannei.
-Johanna.Dar poti sa-mi spui J,i-a raspuns, zambindu-i larg.
-Eu sunt Erick.
Dupa un moment scurt de tacere am mormait:
-Multumesc.
Erick m-a privit surprins si apoi a zambit, uitandu-se in departare.
-N-ai pentru ce.
Mi-am lasat privirea in pamant rusinata de ceea ce tocmai spusesem.
Eram o tampita.
Nu mai trebuia sa fiu asa draguta.La naiba,nici macar nu-i cunosc!
Am ajuns intr-un sfarsit la cabinet.
Esti sigura ca te simti bine?Esti cam palida,ma intreba fata.
-Mda,sunt ok,am mintit.
Ma simteam oribil.Imi era greata,ma simteam slabita si ametita si respiram sacadat.Tremuram.Si nici durerea din glezna nu ma ajuta deloc.Plus ca avea o pozitie cumva....ciudata.
Superb!
Cand o sa afle maica-mea, o sa am parte de un scandal de mai mare frumusetea.Dar nimeni nu trebuie sa stie  asta.