Aripile demonilor

Capitolul 2

 
        Ochii ăia , pentru ochii ăia aș ucide , cum să îl refuz când mă privea așa ? M-am ridicat ușor de la masă prinzându-i mâna și mergând pe ringul de dans ,iar când "You and I" a lui John Legend a umplut sala cu acorduri plăcute mi-am pus mâinile în jurul gâtului său ,el cumprinzându-mi delicat spatele .

—Numele meu este Harry Styles, spuse rânjind .

—Anastasia Clark, am spus apărându-mi cel mai sincer zâmbet din seara aia .

—Un nume frumos pentru o fată frumoasă .

—Mulțumesc ! De unde ești Harry ?

—Tocmai ce m-am mutat cu tatăl meu din Londra, datorită promovării lui .

—Felicitările mele pentru el !

Mi-a zâmbit slab apoi nu am mai vorbit pe parcursul întregului dans , doar îl priveam în smaraldele alcelea în care eram pierdută de mult .

    Când melodia s-a terminat m-a condus la loc oferindu-mi un zâmbet scurt și presărându-și buzele peste mâna mea .Apoi pierdut a fost .

    Nu l-am mai văzut timp de ore bune până ce am decis să plecăm ,când am ieșit era afară ,fumând din țigară și vorbind cu niște băieți . Asta până ce și-a făcut apariția o tipă brunetă ,prea bine cunoscută mie ce și-a lipit buzele de ale sale ,el răspunzându-i și savurând totul .
Spre norocul meu ,mașina a ajuns și m-am urcat repede în ea refuzând să mai asist la spectacolul de afară,la naiba cu el și cu ea .
 
   Drumul spre casă a fost tăcut până ce Ingrid ,mătușa mea a întrebat :

—Cum ți se pare băiatul lui Eduard ?

—Cine ?

—Harry,cel care te-a invitat la dans ,băiatul noului șef de poliție .

—Aaa,un simplu băiat .

—Simplu băiat ? E o adevărată bucățică.

— Puteți să vă luați de mână și să vă aruncați de pe un pod ,tu și "bucățica" ,am spus deja dezgutată de discuție .

—E prea tânăr pentru mine ,dar ar merge de câteva ori ,însă tatăl său mă interesează, spune și rânjește .

—Faci ce vrei ,oricum nu îmi pasă,eram deja iritată la maxim de fanteziile ei idioate .

Am ajuns acasă într-un final și am urcat repede sus ,făcându-mi un duș și schimbându-mă în niște blugi negrii ,un tricou alb ,teneși albi și geaca mea de piele neagră ,apoi am fugit la mașină .
Nu mai suportam ,aveam nevoie să evadez de aici așa că am plecat spre singurul loc în care mă simțeam înțeleasă ,unde timpul se oprea și puteam să vorbesc despre problemele mele în liniște . Vechea mea casă .

Am băgat cheile în contact ,am dat muzica la maxim și am pornit în viteză către ea .

Unora li s-ar părea sinistru să meargă în casa unde familia le-a fost ucisă ,mai ales la o oră așa târzie ,dar mie îmi face bine .

Direct cum intru pe ușă simt mirosul atât de cunoscut și aud glasul mamei ce mă striga ,întrebându-mă cum mi-a fost seara și chemându-mă lângă ea pe canapea ,unde încep să îi povestesc tot ce s-a întâmplat și cum crețul ăla blestemat mi-a stârnit interesul .

Am fost trezită de o rază de soare ce îmi mângâia fața și am știut că e mama . E moartă de 4 ani ,dar de fiecare dată când vin aici mi-o imaginez ca și cum ar fi încă în viață și îi povestesc totul ,chiar simțind că e lângă mine și mă ascultă ,la fel se întâmplă și când îmi strig tatăl sau sora , ei apar lângă mine ,sunt îngerii mei ...

În jurul orei 2 la prânz am ajuns acasă ,unde tot ce am făcut a fost să lucrez la niște proiecte și să schimb câteva mesaje cu prietena mea , Lola legat de o petrecere la care urma să mergem ,refuzând să mănânc .

20:30
    
   Am oprit mașina în fața unei case imense din care ieșeau mii de luminiție ,țipete asurzitoare și muzica Rihannei ,asta da petrecere ,nu cea de ieri .

   Mi-am aranjat rochia neagră ,din piele cu un fermoar pe mijloc puțin deschis sus ,părul ce era acum drept și machiajul și am intrat înăuntru alături de Lola ce arată și ea minunat in rochia ei roșie scurtă ,cu un mic decolteu in forma de V .

   Dacă de afara se vedea ca e multă lume, din înăuntru nu vedeai nimic inafara de persoane ce dansau in toate modurile posibile . Cu greu trecând pe lângă ele ,am mers și am luat ceva de băut ,chiar aveam nevoie de vechiul meu prieten,sticla de Jack.

    Nu stiu cât e ceasul ,dar trebuie sa fi trecut minim 2 ore de când tot beau și dansez ,uitând de restul . Lola m-a cuprins de mâna și m-a târât afară prin mulțimea aia ,aerul rece izbindu-mi fața și revenindu-mi instantaneu .
  
      —Nu mai beau niciodată ,spuse ea îndesându-și degete pe gât pentru a vomita .
 
     —Încerci să te miniți singură? Pentru ca pe mine sigur nu reușești . Era deja a mia oară când auzeam asta și deja mă obișnuisem cu situația .

     —Mai taci și vino să îmi ți părul să îmi pot vedea de treabă liniștită .

    Am murmurat un "alcoolica naibii" și m-am dus să o ajut .

   După 10 minute in care îmi urmăream prietena care vomita tot ce avea in corp ,inclusiv stomacul ,am realizat ca și eu sunt urmărită de cineva . Întorcându-mi privirea in cealaltă parte am văzut doi iriși verzi ,arzători ,ce mă scanau , în timp ce posesorul lor era sprijinit de o mașină ce întrecea pana și Ferari-ul meu in frumusețe .

     Cum naiba a ajuns el aici ?