Am ajuns acasă și am trântit ușa cât de tare am putut înjurând în barbă că deși am petrecut atâtea ore încercând să mă calmez nu am reușit nici măcar pe jumătate .
—Anastasia , tu ești ?strigă mătușa mea din living .—Ce vrei ?
—Du-te și pregătește-te , în două ore o să luăm masa cu niște persoane foarte importante .
—Nu ! Descurcă-te singură cu ratații tăi , nu mă implica și pe mine ! am spus urcând prima treaptă pentru a merge în camera mea .
—Nu te-am întrebat dacă vrei să participi , o să iei masa cu noi și nu mai vreau să aud alte comentarii , pentru că altfel cocioaba aia unde tot mergi , dispare .
—Nu poți face asta , e casa mea , casa familie mele , nu poți să o distrugi ! simțeam cum lacrimile mi se formau în colțul ochilor ,din cauza nervilor ce făceau presiune prea mare asupra mea .
—Pot și o voi face dacă nu înțelegi , așa că în două ore ne vedem aici , îmbrăcată decent și cu cel mai frumos zâmbet pe care îl poți avea , spuse neinteresată și plecă în bucătărie.
O să o omor într-o zi !
După un duș de o oră unde m-am relaxat și mi-am mai calmat nervii, stăteam în fața șifonierului și mă gândeam cu ce să mă îmbrac pentru masa asta așa "importantă ".Într-un final am ales o fustă albă , mulată căruia i-am asortat un top roz , pal , o jachetă tot albă ,scurtă , o pereche de sandale nude și niște brățări aurii, iar părul l-am lăsat ca de obicei , bucle .
Am coborât scările ,extenuată , oboseala nopții trecute făcându-și treptat prezența. Probabil o să adorm la masă în timp scorpia împreună cu celelalte hiene o să poarte discuții total neinteresante ce sunt să cântece de adormit pentru mine .
—Eduard ,dragule ,la fel de încântător ca de fiecare dată , spuse scorpia .
—Ingrid , mulțumim pentru invitația la masă , nici tu nu ești mai prejos decât seara trecută , o voce groasă de bărbat se aude din pragul ușii , dar nu reușesc sa îl văd .
—Mă bucur că ați acceptat , nepoata mea e nerăbdătoare să vă revadă .
Cum să nu , mor de nerăbdare.
— Harry , mă bucur că ai venit !
Am auzit rău ?! Trebuie să fie o coincidență .
—Cu mare plăcere , domișoară Taylor,spuse o vocea cunoscută mie .
—Te rog ,spune-mi Ingrid , nu sunt așa bătrână .
—Cum dorești ,Ingrid . Anastasia unde este ?
E clar , el e ,se pare că prânzul ăsta o să fie mult mai interesant decât am crezut .
—Sunt chiar aici , spun coborând ultima treaptă , privindu-l drept în ochi .
—Te simți mai bine față de seară trecută ? spuse afișând un rânjet în colțul gurii.
—Mult mai bine , foarte grijuliu din partea ta să mă întrebi .
—Bine , cred că e timpul să mergem afară pentru că mâncarea e aproape gata , zise Ingrid încercând sa destinga atmosfera tensionata ce s-a creat .
Pe parcursul mesei a fost liniște , mătușa purta conversații plictisitoare cu Eduard , in timp ce privirea lui Harry nu mă părăsea nici măcar o secundă , dar am decis să nu mă las vizibil afectată de asta , oricum eram foarte obosită și să încep o cearta cu el ar fi fost ultimul lucru pe care îl doream .
—Anastasia , mergi și arată-i lui Harry sala de muzică , te rog , am auzit vocea mătușii mele și m-am trezit ca și arsă , fiind pe punctul de a adormi la masă .
—Sigur , urmează-mă .
Am urcat scările cu el in urma mea ,iar când am ajuns in dreptul ușii de la camera mea am făcut stânga și am intrat in sala de muzică , unde în mijlocul sau e un pian mare , superb iar celelalte instrumente sunt înșirate pe margini .
—Știi măcar să cânți la ceva de aici ? am reușit sa spun înainte sa ii simt mâinile mari cuprinzându-mi talia și întorcându-mă cu fața către el .—Sunt sigur că e ceva la care mă pricep , spuse încet la urechea mea .
Mi se făcuse pielea de găină și îmi simțeam inima cum stătea sa îmi iasă din piept , dar trebuia sa ii rezist și sa nu ii fac jocul .
—Chitară ? Pianul nu prea pare genul tău , încercam sa raman cât de calmă puteam .Râsul său făcea ecou în camera mare și luminoasă ,din care îmi doream să dispar .
—La tine ,iubito ! zise încă zâmbind și plimbându-și mâna pe șoldul meu .
În următoarea clipă palma mea a făcut contact cu fața lui cât de tare a putut , făcându-l să își lase capul într-o parte, astfel având oportunitatea să plec de acolo cât de repede am putut , intrând in camera mea ,închizându-mă acolo .
Nu îmi e frica de băieți , Doamne ferește, am mai avut un iubit pana acum , doar că nu suport ca el să aibă impresia că mă poate avea când vrea , doar pentru ca arată așa bine și restul îi cad la picioare , tot un dobitoc rămâne .
După o oră am auzit niște voci venind de jos , asta însemnând ca au plecat și eu mă pot odihni așa cum am nevoie după zilele astea , mai ales că mai o săptămână o să vină ziua aceea din an în care o să trebuiască să îmi adun toate forțele ca să trec cu bine peste ea .
CITEȘTI
Aripile demonilor
Romance"-Nu e ceva mai perfect decât modul în care demonii mei se iubesc cu demonii lui și își crează propriul rai ."