I Can't Forget You (Harry Styles)

3.Imposibil

        

           

      

                                                              3.Imposibil

      

      

                       După ce îmi aranjez toate lucrurile cumpărate mă duc să îmi mă schimb și în același timp aștept mesajul de la Lucas în care îmi spune adresa sa.Nu știu de ce,dar parcă nu ar fi tocmai o idee bună să mă duc la el.Dar în același simt nici prin ruptul capului nu vreau să îl aduc pe el la mine.Niciodată nu am adus pe nimeni aici.Nu știe decât James unde stau,dar de fiecare dată când trebuie să ne vedem o facem la el... este mai ”sigur”,lucru cu care eu sunt toalmente deaccord....poate că sunt eu puterică,dar în fond sunt doar o simplă fată.

Trag peste cap un hanorac bleo marin și o pereche de blugi negrii,părul meu mi-l prind înapoi într-un coc lejer și de această dată îmi dau pe la ochi cu o linie de tuș și niște rimel la ochi iar pe buze mă dau cu niște strugurel,am buzele uscate.E toamnă.

Îmi iau telefonul cheile și portofelul și pornesc spre adresa pe care mi-a dat-o Luca,nu știu în ce măsură este o idee bună,dar nu am luat mașin mea,am luat-o pe a lui James,cea pe care mi-a dat-o cu număr fals.

Părinții mei au murit într-un incendiu și după ce au murit eu am rămas cu prietena mea cea mai bună și prietenul meu (care s-a dovedit a fi un coșmar).....iar atunci când am fugit de Harry l-am întâlnit pe James...care a avut grijă de mine încă din primul an,inițial doar mi-a dat ceva de făcut și mă plătea și desigur că un loc unde să stau....apoi eu am început să progresez și să îmi iau propriul apartament și prorpia mașină.Am preferat să nu dau banii pe un apartament scump,nu vreau să  trezesc suspiciuni și nici vecini snobi...motiv pentru care stau într-un bloc cu babe.

Mintea mea nu se oprește să nu se ducă la băiatul din magazin care semăna cu Harry...avea același lănțișor și asta este oarecum înfricoșător și îmi dă fiori pe șira spinării.Dar mintea mea încearcă că se calmeze spunându-și că nu are sens...adică după nu știu câți ani s-ar mai lua Harry de mine,pun pariu că deja are o altă cuvră retardată cu el.

Rapid ajung în fața casei pe care era scrisă adresa de care spunea Luca și imediat mă întreb dacă nu cumva prostănacul mi-a greșit adresa,adică luminile din casă sunt stinse totalmente....nimic,oftez frustrată și mă dau jos din mașină.Pornesc spre casă și tot nimic nu se aude...poate că ar fi o idee să îl sun.

Deblochez telefonul și văd pe ecran un alt mesaj,tot de la Luca în care îmi spune că s-a luat lumina în casă...și că este pe întuneric și să nu mai bat la ușă.Îmi dau din nou ochii peste cap și deschid ușa casei ca să fiu întâmpinată de nu știu câte lumânări,tipu ăsta își bate joc de mine?Închid ușa în urma mea și încep să mă enervez pentru că nu văd nici urmă de Luca,un motv perfect să plec.

Dau să mă întorc dar două brațe se înfășoară în jurul taliei mele și simt o bărbie punându-se pe capul meu,Luca.O fi el mai mic decât mine la vârstă dar în același timp el este mult mai înalt decât mine și profită de asta de fiecare dată.

-Îți place?Șoptește în urechea mea,respirația lui fiind exact în urechea mea dându-mi fiori pe șira spinării și un nod în stomac care cu fiecare expirație pe pielea mea se strângea și mai tare.

*Luca*

Alicia se întoarce brusc din brațele mele,nu știu de ce dar după asta mă simt gol,de parcă ar fi trebuit să fac ceva să o aduc înapoi în brațele mele să îi simt figura micuță cum este pe lângă cea mare a mea.Ochii ei albaștrii se uită la mine cercetărori și pot jura că am văzut o umbră de fircă pe care aleg să o ignor și de asemenea o cortină de nervi.