#NOI🖤

#2

...am hotărât să ne plimbăm. Și spre fericirea mea, după câteva zeci de minute am realizat, că ar fi momentul să rămân doar eu cu el deci, am aruncat "prima privire"(cea explicată în primul capitol).Dar reacția pe care a avut-o el a fost memorabilă, imaginați-vă cum ne plimbam prin parc toți trei vorbim despre mai multe lucruri și totul fiind normal, până când prietena mea pleacă iar el se schimbă la față. Ii spusesem să ne continuam plimbarea prin mai multe locuri dar el era atât de emoționat, încât nu știam ce să-i mai zic.Adică din cauza lui aveam emoții și mai mari..si da știu, am zis că e o simplă ieșire între prieteni,dar atunci când am făcut cunoștință, face to face cu el, pur și simplu începusem să mă îndrăgostesc. Deci ne continuasem plimbare, el încercând să schimbe subiectul de parcă nu se întâmplase nimic(dar fața lui spunea altceva, încă era puțin șocat de faptul că rămăsesem doar noi doi).Cred că nu mă plimbasem niciodată așa mult,oarecum făcusem turul orașului. Ceea ce mi se păruse foarte ciudat, e ca nu eram deloc obosită și aș fi vrut să mai continui. Pe parcursul plimbării am discutat despre multe lucruri. În capul meu se " instalase" deja, foarte multe întrebări de genul, : „Oare ne vom mai întâlni?" „Oare îi place de mine?" „Ce părere are despre mine?" și multe altele. Da știu că aș fi putut să-l întreb, dar aveam atâtea emoții încât cred că nici numele nu-l știam prea bine dacă mă luai foarte repede. Din păcate, după câteva ore bune petrecute cu el, se făcuse seară și plimbarea noastră se apropia de sfârșit. El se oferise să mă conducă spre casă (deja mă gândeam dacă ăsta e un semn..sau doar vrea să fie drăguț). Am mers până aproape de casa mea și ne oprisem să mai discutăm puțin, de parcă nu asta făcusem câteva ore bune. Apoi am dat să plec și el............