Capitolul 1

11 0 0
                                    

O lumina puternica imi scalda fata.Deschid incet ochii si mi-am dat seama ca am adormit. Am adormit uitandu-ma la acele doua poze de pe peretele meu. Incet, ma ridic si ma duc la baie sa ma spal pe fata si sa ma pregatesc sa plec la scoala. Defapt habar nu aveam cat era ceasul dar nu ma interesa eu voiam sa ajung in oras, in barul de la coltul pietei, sa imi beau cafeaua si sa fumez o tigara. Nu puteam sa mai stau in casa. Nu mai puteam sa stau ascunsa in camera . Trebuia sa ies afara, in lume si sa mint, sa mint ca sunt bine , ca nu am nimic pentru ca lumea sa nu isi dea seama ce era defapt in sufletul meu, nu voiam sa vad ceea ce simt cu adevarat. Stiam sa mint bine. Sitam...oare mai stiu ? 

Am ocolit bucataria, ca de fiecare data, pentru ca eu nu pot sa mamanc dimineata si mai ales in zilele astea nu prea pot manca nimic. Am urcat in camera mea si am inceput sa ma imbrac. Mi-am aruncat cartile si caietele in geanta si am plecat. Nu stiam unde sunt plecati parintii mei dar nu ma interesa. Am incuiat usa si m-am indreptat spre statia de autobuz. Parca totul se misca cu incetinitorul. Nu stiu de ce aveam senzatia asta ciudata poate de la oboseala. In drum spre oras,ma uitam la palmele mele pline de semne si zgarieturi pe care mi le facusem singura. Ca sa nu mai simt durerea din suflet. Dar fara rezultat. Stiam ca nu o sa pot sa le ascund. Si am inceput sa ma blestem pentru ca am iesit din casa. Cand am coborat din autobuz, am vazut-o de la departare pe una dintre colegele mele care se indrepta si ea spre acelasi bar unde preferam sa ne facem veacul. Dar nu am strigat-o. Am preferat sa merg singura pana acolo, ca sa pot sa imi pregatesc minciunile. Deja toata lumea stia. Ce as mai putea sa le spun ? Sa reiau si eu povestea ? 

Intru in bar si o aud pe Ella cum ma striga. I-am zambit si m-am indreptat spre ea. 

-Hei !am zis eu. 

-Heei ! Ce faci mai ? Cum te simti ? 

-Sunt bine. Doar putin obosita ! i-am zis eu zambindu-i.

-Povesteste-mi ce s-a intamplat ! 

-Nu s-a intamplat nimic. Nu mai conteaza. Las-o asa, te rog ! Ma duc sa imi iau si eu o cafea ! i-am spus eu ridicandu-ma de la masa. 

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 23, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Intuneric. Liniste. SinguraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum