Nu am un vocabular complex, dar știu să încarc
Stiloul cu sute de mii de rime apoi să-l descarc
Pe foi de hârtie sau în mediul ăsta digital
Cred în planul meu, nu cred în planul astral
Pe mine nu mă poate influența o planetă
Deoarece pot să apar și să dispar fix ca o cometă
Am învățat că până și acele stele
Nu sunt ceea ce vor să pară ele
Iar dacă acum privești stelele ca pe niște persoane
Începi să înțelegi tot mai bine ce zic, frățioare
Am reușit să se aprind focul în cenușă
Doar din cauza unei scântei foarte jucăușă
Apoi tot eu l-am oprit și l-am transformat în gheață
Îmi tot aduc asta aminte în fiecare dimineață
Dar nu e timp de regrete, nu își au rostul
Dacă stai să te gândești la ele treci pe lângă viață ca prostul
Aleg să șlefuiesc diamantele înainte să le pun pe strofă
Chiar dacă în mintea și inima mea e o catastrofă
Piesa asta nici măcar n-are nevoie de refren
Că n-o să fie niciodată difuzată în FM
Dacă răbdarea e o pierdere de timp, un an s-a dus degeaba
Nici măcar nu îmi mai pasă cum mai stă treaba
Dar trecând peste toate, la final e o lumină
Ce-ți vindecă sufletul care suspină
CITEȘTI
Diviziuniile Societății
PoetryUn volum în care se va spune pe nume oricărei greșeli făcute de statul român, societatea în care trăim, și multe altele. Acest volum va avea 12 lucrări care vor fii publicate toate simultan, apoi albumul va fi marcat ca finalizat. Volumul cuprinde...
