I

181 11 1
                                    

— Ce crezi?  întreabă ea, ochind ținta.

— N-o să reușești, e prea departe, răspunde el.

— Poate prea departe pentru tine! spune ea, trăgând un glonț spre țintă, glonțul trecând pe lângă.

— Ți-am spus eu! spune el fericit.

Ea oftează privind ținta.

— Dă-mi și mie să-ncerc, spune el, ea făcând în tocmai.

El ochește ținta și trage. Nu nimerește în mijloc, dar nimerește aproape de zona inimii.

— Cum ai reușit? întreabă ea surprinsă.

— Tata e lunetist, am deprins și eu câte ceva de la el, spune baiatul.

— Tatăl tău e lunetist?! De ce nu mi-ai spus nimic până acum?! spune ea.

— De ce sa-ți spun? spune el uitându-se la ceas. S-a terminat pauza, trebuie să mergem înapoi la școală.

— Deja?  spune ea, el arătându-i ceasul.

Cei doi pornesc spre școală, ajungând și continuându-și orele.

Ultimul glonț || Finalizată ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum