II

117 10 0
                                    

După terminarea orelor cei doi pornesc spre casă.

— Stephan, spune ea în timp ce băiatul își întoarce atenția asupra ei deoarece își auzise numele.

— Ce e? întreabă el continuând să meargă.

— Eu..., spune fata ezitând prima dată să continue oprindu-se din mers.

— Ce e? întreabă el, oprindu-se deasemenea.

— Eu... te iubesc! spune ea, el rămânând tăcut. Tu..  Simți același lucru pentru mime, nu? întreabă ea zâmbind.

— Elise... și mie îmi place de tine, dar nu te iubesc... spune el, zâmbetul ei dispărând.

— Oh... Trebuia să-mi dau seama spune ea. Îmi pare rău! continuă ea, fugind.

Stephan se duce după ea. În cele din urmă o prinde, apucând-o de mâna.

Acesta nu spune nimic, doar se uită la ea.

— În cât e azi? întreabă ea.

Băiatul își scoate telefonul din buzunarul în care îl ține.

— 1 aprilie, spune el, dându-și seama. A fost doar o farsă, nu?

— Da, și-ai căzut în ea! spune ea, fericită.

Ultimul glonț || Finalizată ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum