Ochii sai de un albastru intes,eram indragostita,numai Ale inca avea gandul de al ucide si de al face sa sufere,insa eu nu eram deacord.Nu putuem sa fiu deacord cu moartea sa,doar sunt indragostita.Simt cum iubirea imi strapunge tot corpul.Un sentiment de mila si de bunatate isi face aparitia cand il privesc,cum as putea sa il ucid?Dar dragostea asta.dece sa il urasc ,dece sa il ucid,sa il vad cum sufera.Dece sa ma razbun pe el?Stiu ca nici el nu a ascultat amenintarea si a ramas,insa il iubesc.Asa e dragostea te loveste in momentele nepotrivite.Ale este ,suparata,furioasa pe acea fata blonda cu ochii albastri care a ucis-o si deaceea vrea sa isi verse nervi,mania,pe cei ce intra aici.Insa ar fi mai bine sa va povestesc cum am ajuns sa ma indragostesc de el.
12 Mai 1987
-Inca o gasca de copii care nu au ascultat avertismentele,spun eu amuzata si satisfacuta de macelul facut de mine si de Ale,chiar nimeni nu asculta amenintarile?
-Nu e vina mea ca acesti copii nu stiu ce e bine si rau,stai ,nu asta am vrut sa zic.,spune ea ironica si complet plictisita.
Plictiseala venea de fiecare data cand toate victimele mureau.Acum tot ce puteam face era sa asteptam.O masina oprise in fata casei.Erau 4 fete si 3 baieti.Unul dintre ei mi se parea simpatic,insa si el va trebui sa sufere!
