Scapată din infern

Un sfârşit tragic.Un început bun.

E atât de întuneric aici!Unde sunt?Nu mai ştiu nimic!Deschid încet ochii şi privesc în jur.Sunt încăpere mică,fară multe obiecte de mobilier,legată strâns de mâini şi de picioare cu o funi

e groasă.Aud un zgomot,pe uşă intră Dylan.

-Măi,măi!Pe cine avem noi aici?Te-ai trezit de mult?spune el râzând sarcastic.

-Dă-mi drumul,nemernicule!Acum!spun eu cu ultimele puteri.

-Nu.Să vedem,ce-mi poţi face?Pâna nu îmi dai banii,nu ieşi de aici!spune el pe un ton sever.

-Nu am niciun ban!spun eu căutând în buzuna re.

-Da?Vino aici!spune el apropiindu-se de mine

A început să mă lovească cu bestialitate,apoi a plecat,promiţând că se întoarce.

După ce m-am asigurat că nu mai e în casă,am început să strig cu disperare după ajutor,dar era o zonă pustie,nu mă auzea nimeni.

Atunci am văzut un cuţit uitat pe noptiera din cameră şi m-am întins după el.Am reuşit cu greu să îl iau,dar am putut taia funia cu ajutor

ul lui.Am luat-o la fugă spre ieşire şi am mers înainte fară vreo ţintă.Eram urmărită de oame

nii lui Dylan.

-Cine eşti?întreabă un tip bine făcut care reuş

eşte să mă prindă.

-Prizoniera lui Dylan.Dianne.răspund eu sleită de puteri.

-Fugi!Fugi cât poţi de repede!Se întoarce peste 20 de minute şi te snopeşte în bătaie!co

mpletează tipul.

Am alergat până în drepul unui drum circulat,dar am căzut la pamânt,întinsă pe asfaltul umed.

O maşină care trecea pe acolo a frânat brusc,iar şoferul a coborât să mă ajute.

-Nu te îngrijora,te duc la spital.spune acesta punându-mă pe bancheta din spate a maşinii.