-Karengi? Ai pățit ceva?
-Nu, sunt bine. Mă duc afară să mă plimb. spun şi mă întorc cu spatele la Goseok vrând să plec
-Şti că pe mine nu mă poți minți. Ce ai pățit? Stai, e vorba despre imbecilul ăla, nu?
-Oricât de mult îl urăsc, *oftat* te rog, nu îl mai fă imbecil.
-Nu eu l-am făcut, nu e vina mea că aşa s-a născut.
-Ok, uite, nu prea am chef acum să discut despre starea lui mentală, dacă o să mă cauți mă vei găsi pe lângă cireşi. am zis apoi m-am îndepărtat de el.
Am ajuns pe holul unde au rămas bagajele noastre de când am ajuns aici. Am căutat cu privirea rucsacul unde mi-am pus toate cărțile şi caietele importante pentru mine, îl găsesc şi scot din el un caiet gros, cu coperți din lemn subțire acoperit de un material din mătase neagră. Coperțile caietului sunt legate una de alta de o încuietoare puțin ruginită, dar funcțională ce se va deschide doar cu ajutorul unei cheițe. Las caietul pe rucsac şi apoi îmi deschid geamantanul şi scot de acolo un mic cufăraş roşu-sângeriu. Deschid cufăraşul unde se află multe mărunțişuri cum ar fi inele, pandantive, jucării de la Kinder, etc, încep să scormonesc cu mâna printre zecile de lucruşoare în speranța că voi găsi cea ce vreau. După un minut de căutare scot o cheie mică şi aurie legată de o sfoară albă şi lungă, mi-o pun la gât, las cufăraşul jos lângă geamantan şi ridic caietul de pe rucsac şi ies din casă.
Scuze că fac capitole atât de scurte dar mi-e somn :(
Promit că mâine voi face un capitol mult mai lung. Somn uşor❤
CITEȘTI
Până la moarte ⛩ BTS
Fanfiction-Ți-am mai spus că eşti penibil? -Iartă-mă, te rog! -Bunicul te-ar ierta..Dar dacă ar mai fi aici sigur ar fi dezamăgit. ,,A plecat, a fost un laş, mi-a dezonorat bunicul, şi-a încalcat promisiunea, a devenit o păpuşă pop care şi-a uitat trecutul ş...
