27. Și frunzele s-au veștejit

168 14 2
                                    

1. Şi frunzele s-au veştejit,
Căci iată toamna a sosit,
An după an, se duc în zbor, 
Toate se duc, în viitor.

Ref1: /: Şi tu, eşti o floare să ştii,
Oricine în lume ai fi,
Odată în praf, la pământ,
Cădea-vei ca frunza în vânt. :/

2. Priveşte-n urmă anii tăi,
Cum au trecut ca şi un vis,
Erai copil, copii tăi,
E tot ce viaţa ţi-a promis.

Ref2: /: Şi tu, eşti o floare pe lac,
Ce apele mari o desfac,
Petalele tale se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng. :/

3. Deci nu uita, ca dacă vrei,
Tu iarăşi poţi să înfloreşti,
În veşnicii sunt fraţii tăi,
Depinde cum te pregăteşti.

Ref3: /: Un lucru, aş vrea ca să ştii,
Că acolo în raiul ceresc,
Acolo sunt apele vii,
Şi florile nu veştejesc. :/

O căntare plină de emoție...
Preamărit să fie Domnul!!!

Cântece creștine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum