Totul sau Nimic

Capitolul 1

 Aeroportul e arhiplin. Avionul lor a aterizat deja.

-Cum crezi că arată? O aud pe mamă din dreapta mea.

-Frumoasă, foarte frumoasă și inaltă. Doar îi ști obsesia, spun întorcăndu-mă către ea pentru a rosti la unison replica fratelui meu, marele Cassanova de Amsterdam:

-Cu cât mai Miranda Kerr cu atât mai bine! Spunem izbucnind în râs.

Urma să se intoarcă din Italia, după zece ani petrecuți acolo cu Emelia, logodnica lui, și Domenico, prietenul lui din copilărie. Cine ar fi crezut că James ar putea rămane la o singură femeie?

-Ah, uite-i! Izbucnește mamă dintr-o dată, păsind spre ei. Ochii mi-au zburat asupra bărbatul înalt și șaten din stânga fratelui meu. Și-a aruncat privirea intunecată către mine și automat am simțit căldura din obraji.

E atât de schimbat, atât de arătos!

Mi-am revenit din visare și am început să păsesc spre ei. Mama își imbrătisa deja fiul.

-Annemarie? Tu ești? Exclamă fratele meu cu o fată socată. Era să nu te recunosc fără aparatul dentar și fără ochelari, îmi spune rânjind.

-Oh, tu! Taci odată și imbrătisează-mă! A trecut ceva timp de când nu ai mai făcut-o.

În timp ce îmi strângem în brațe fratele am putut arunca o privire pe furiș asupra lui Domenico căruia îi venise rândul la una din imbrătisările zdravene ale mamei.

Blonda îi aruncă priviri fugitive fratelui meu așa că am decis să iau atitudine și m-am îndreptat spre ea.

-Salut, sunt Annemarie! Nici nu îți închipui cât de mult am așteptat să te cunosc, James ne-a povestit atâtea despre tine!

Zâmbetul de pe fața mea a liniștit-o probabil pentru că în următorul moment a început și ea să zambească.

-Bună, și mie îmi pare la fel de bine. Mă numesc Emelia. James mi-a povestit de asemenea multe despre tine

-Hei surioară, nu crezi că ai uitat pe cineva? Ne întrerupe James.

Când m-am întors îl bătea pe umăr pe prietenul lui care avea un zâmbet supărăcios pe față și brațele încrucișate la piept. Înainte să pot răspunde, m-a prins într-o îmbrățișare strânsă. Parfumul lui masculin mi-a invadat nările iar statura înaltă mă făcea să mă simt un copil.

-Mi-ai lipsit, cara* ! Vocea lui baritonală îmi răsună în urechi.

-Ei, haideți copii, și tatăl vostru este nerăbdător să vă vadă!

Cei patru au luat-o înainte îndreptându-se spre cele două SUV-uri care ne așteptau la intrare. Jamie și Emelia au mers înainte, ocupând prima mașină.

-Eu conduc! spune Domenico fluturând cheile în față noastră. Mama îl bate pe umăr chicotind și ocupând locul din față lăsându-mă pe mine să îi pot admira frumusețea în tihnă, de pe locul din spate.