Fluturii Invidiei

10

Peste doua saptamani m-am intors in Romania.Aveam o stare trista ca plec de aici,bunicul mi-a mai dat bani,eram foarte incantata ca am speranta zilei de maine ca sa plec la Bucuresti.Am hotarat ca nu voi spune parintilor de acesti bani pentru ca sunt sigura ca mi-i va lua.Despartirea de Ciprian si Sabina a fost dureroasa.Spre uimirea mea ma atasasem foarte mult de ei,de parca ii cunosteam de o viata,de parca mi-ar fi niste rude.Ne-am schimbat cu numerele de telefoane cu Ciprian insa l-am prevenit ca nu-l voi suna mereu insa el mi-a spus ca de cate ori ii va veni dorul de mine ma va suna.

-Curand ne v-om vedea,imi zise el hotarat cand urcasem in taxi,eu doar voi veni in Romania in timpul sesiunilor de iarna,iar din Bucuresti pana la Ploiesti e mica distanta.

-O sa vedem,raspunsem eu indiferent,cu toate ca ma durea inima ca pierd un prieten bun ca el.

Dintr-o data Ciprian sa aplecat asupra mea si ma sarutase pe buze.Ma pierdusem din cauza dragostei lui tacute si nu-mi gaseam cuvinte ce sa-i spun.

-Sa mergem,zise bunicul soferului si masina a pornit din loc.

M-am uitat in urma si Ciprian cu Sabina ne dadeau cu mana in semn de ,,la revedere".Era cat pe ce sa-mi de-a lacrimile,speram ca Ciprian se va tine de cuvant si sa ma sune.Deja in aeroport parca trecusem de bariera cea unde am lasat in urma viata cea frumoasa unde am cunoscut prieteni noi.Stiam ca era un dar al vietii a carui sens inca nu l-am inteles.Pentru prima data am lasat de o parte starea mea agresiva si am inceput parca mai prietenoasa sa ma comport cu cei din jurul meu.Am inceput sa urmez metoda Sabinei,am schimbat deja doua farfurii dupa marine,mancam des dar putin,si foame nu mai simteam si am slabit in aceste doua saptamani sase kilograme.Bunicul ma cuprinse si mi-a zis sa vin la el de sarbatorile de iarna.Ii promisem ca voi veni si l-am imbratisat strans.Zborul l-am suportat usor,nu ca data trecuta,mintea imi era ocupata cu diferite ganduri si nici nu am observat cand avionul aterizase.La aeroport ma intalnise tata,arata foarte ingandurat si parea ca nu e bucuros sa ma vada.A pus bagajele mele in portbagaj si am urcat in masina.

-Sper ca bunicul ti-a bagat mintile in cap si iti vei gasi cat mai repede un post de munca.Vacanta ti-a trebuit tie,ti-a fost bine la vila nu, acum sa te vad ca muncesti,nu de multe ori am fost la mama si imi arata poze ce ii trimitea tata pe skype,a cam innebunit tata la batranete,in loc sa ajute rudele cu ceva el vila isi cumpara.

-Pe cine anume sa ajute? il intrebasem suparata ca il vorbeste pe bunicul in asa hal.

-Pe mine sigur,doar sunt unicul lui baiat.

-Stii ceva,vorbeste singur cu bunicul,ce vina am eu aici? Is problemele voastre personale, nu-s eu vinovata ca esti in relatii reci cu tatal tau toata viata.

-Uite la ea cum vorbeste,se incrunta urat tata,ti-a aparut tupeul de la viata prea buna de acolo?Lasa ca acasa iti bagam mintile in cap,si ia aminte ca nu mai am de gand sa intretin un copil lenes ca tine.

-Nici nu trebuie,ma voi descurca si singura, i-am raspuns furioasa.

-Serios,cum? Sau cumva ti-a dat bunicul bani?  intreba suspicios el.

-Ia grija la drum.

Din pacate imi disparuse dispozitia.Cat am fost in Cipru mi-am dat seama ca am fost singura vinovata din cauza ca oamenii aveau o atitudine urata fata de mine,ca nu trebuie sa am ura pe toti iar mai apoi sa ma plang ca nimeni nu ma iubeste.In asa fel ma comportam eu,construiam un perete intre mine si ceilalti si incepeam cu ura,reprosuri poate si batai.Am analizat si cazul comportarii mele cu Ana,si imi parea rau ca nu mi-am luat ramas bun de la ea.Insa ea a fost singurul om care a fost mereu langa mine in momentele cele mai grele,imi lua apararea,imi dadea sfaturi.Iar eu nu am dorit sa o inteleg si am rupt orice contact cu ea.De parca imi e datoare sa stea langa mine toata viata ei,ce tradare e aici daca prietena mea isi doreste sa obtina studii ca sa obtina ceva in viata,ce rau e aici daca parintii ei au obtinut un post de munca la Bucuresti si se muta acolo? Totul e logic.Eu m-am comportat in toata situatia asta ca o fetita mica alintata.Ca Ana nu ma prevenise de inainte ca urmeaza sa se mute de aici acum nu mi se parea o tragedie,o intelegeam perfect,imi cunostea caracterul vulcanic si de aia amanase in ultimul moment sa-mi spuna despre asta.Si iata eu acum am venit acasa si nu voi avea cu cine imi petrece timpul.Ana e plecata la Bucuresti si sigur e cu gandul ca prietenia noastra nu mai e,iar cu fostii colegi de clasa in genere nu suntem in relatii bune si nici cu cei din cartierul meu.A ramas doar bunica mea,imi doream ca tata sa ma duca direct la ea.Ciudat dar nu imi era dor de mama,nu doream sa o vad si sa ascult cum imi tine morala.Niciodata nu a vorbit normal cu mine,mereu ridica vocea la mine in semn ca ma invata ceva,ca imi baga mintile in cap dupa parerea ei.Dar oare puteam lua exemplu de la ea? Nici fericire,nici sanatatae nici noroc nu avea ea.Mama ducea o viata foarte trista,iar eu nu-mi doream asa viata ca a ei.