Aimee ❥ n.h

Capitolul 2

Cel ce m-a împins este mai înalt cu mult decât mine, ochii săi sunt întunecați din cauza nervilor probabil, având o nuanță închisă de verde. Părul șaten și buclat nu este aranjat într-un anumit mod, ci doar lăsat în jurul feței sale, conturându-i-o, buzele rozalii îi acoperă dinții strânși, ce parcă dau un război. Are una din mâini acoperită complet cu tatuaje, iar pe cealaltă se vede decât unul micuț ce se află pe partea interioară a brațului, dar nu le înțeleg semnificația. Mă priveşte la fel de nervos ca prima dată și aș putea băga mâna în foc că nu mai are mult până să dea în mine. închid ochii și aştept să văd ce face, neștiind cum să reacționez. Nu mă iau la ceartă cu el pentru că sincer îmi este frică, doar tac. Nu simt nimic, nicio lovitură sau orice altceva. Deschid puțin ochii pentru a vedea ce se întâmplă și blondul îi ține pumnul crețului ce stă în fața mea. 

-Harry, las-o, nu da în ea! îi reproșează Niall acestui Harry. Este vocea lui Niall, este el, mai frumos ca niciodată. Crețul nu prea poate să își stăpânească emoțiile din câte observ, având fața extrem de roșie, dar Niall îi face niște semne să se liniștească. Îi mulțumesc celui de sus că a reușit să mă scape și din situația asta extrem de aiurea. Tot nu înțeleg ce naiba are Harry - sau cum îl cheamă - cu mine, dar o să aflu, trebuie să aflu. Crețul se liniștise cât de cât, începând să vorbească mai calm.

-Niall, ești foarte fraier, învaț-o o lecție, frate! Te-ai plâns de ea trei ani și acum când o ai aici...

Se oprește când încep să suspin, realizând că tot ce am visat este adevărat. Nu pot să cred că mi-ar face chiar mie asta, de ce? Lacrimi amare îmi curg pe obraji, iar eu nu știu cum să le opresc, dar nici nu prea mai am inteția asta. Oricum cam toate persoanele ce își duc veacul pe acest hol au asistat cu gurile căscate la scena asta dată naibii. Ambii se uită la mine cu niște fețe posomorâte și nu spun nimic. Mă apropi încet de Niall și îl privesc în ochii ăia albaștri și frumoși. Nu pot să mă abțint și îmi ridic palma spre obrazul său fin și lovindu-l atât de puternic încât capul lui s-a întors la nouăzeci de grade. Îmi prinde încheieturile, dar deși mă zbat el nu îmi dă drumul. Nici nu mai trebuie să spun faptul că știu ce semne de toată frumusețea voi avea probabil peste câteva ore, dacă nu cel târziu ziua următoare. Mama o să mă întrebe de ele și nu o să știu cum să o mint, pentru că adevărul nu este și în cazul ăsta o soluție. Nu am chef de povești legate de Niall, fiindcă îmi e greu să le port când știu că el mă rănește chiar și fizic.

-Niall, tu ai sunat aseară, nu-i așa? întreb atât de încet încât nu aș fi surprinsă dacă nu m-ar auzi, dar are un auz dezvoltat, fiindcă îmi descifrează cuvintele și îmi răspunde clar și răspicat

-Da!

-Niall, de ce îmi faci asta? Am plâns trei ani după tine și acum aflu că tu nu ai ținut la mine niciodată. De ce dracului te-ai mai întors, să mă distrugi încet pe mine? Eu te-am iubit Niall, te-am iubit mai mult decât îmi iubeam familia și tu ai făcut tot rahatul ăsta. Măcar o explicație poți să îmi dai? Nu îți cer mai mult. Îi șoptesc printre lacrimile ce aproape îmi intră în gură. 

-Hai, Nial, spune-i fetei că a fost doar un pariu, nimic mai mult! râde Harry.

Sunt plină de nervi. "Atât am fost?! " Gândesc, iar pur și simplu nu sunt sigură cât timp mai durează până o să cedez și o să fac o scenă mult mai urâtă decât tot ce au văzut toți elevii de pe acest culoar până acum.

-Ştiu că te întrebi dacă e adevărat și da, chiar este. Defapt este doar pe o parte, dar este... Era un pariu cu băieții din clasă, trebuia doar să devin prieten cu tine. Sunt multe de zis, Aims, dar nu aici, nu acum, pentru că nici el - și arată spre Harry - nu știe restul. Doar că ești o mică târfă și o să ți-o plătesc, deși sunt prea bun cu tine, te-am apărat și regret, cum am zis, ești doar o târfă. Mai mult scuipă cuvintele.