Leaganul mortii

Capitolul 5

"Imi place sa ma joc cu mintile voastre si voi ca niste prosti puneți botul la orice"

Nu înțeleg de ce nu ne putea lasa nicio secunda sa fim fericiti, sau macar sa parem fericiti, nu înțeleg de ce nu ma putea lasa sa trăiesc cateva momente de placere, daca ea oricum stia si inca stie ca eu oricum o sa ajung sa mor. Ea imi spunea mereu ca nu isi doreste sa ajung ca ea, dar sunt sigura ca motivul este altul. Schimb pe schimb, asa este mereu.

"Ce vrei de la mine, Anabelle? Macar spune-mi direct."

Imi apuca cu doua degete barbia si se apropie insistent de ciudat si de mult de mine

"Ce vreau de la tine?"

"Da."

"De la tine... Nu vreau nimic. Esti o simpla jigodie. Tot ce imi doresc este viata pe care am avut-o" si un ras isteric ii iese printre buze "Cat de proasta ai putut fi, ca in tot acest timp sa crezi ca eu vreau ceva de la tine" parca voia sa se controleze, dar nu putea "Uita-te la tine, fetito, doar uita-te la tine" si gesticulează spre mine.

Recunosc, nu sunt cine stie ce frumusețe, am ochii negrii, parul castaniu tuns pana la umeri cu un breton des, am 1.60,iar corpul meu nu e cel mai perfect, dar grasa nu sunt. In comparatie cu ea sunt un nimic.

"Doar ma joc putin cu tine, asa... de  plictiseala"

Dupa cateva ore.

Anabelle m-a lasat pe gânduri. Dintr-o data nu-i mai pasa de mine, de sufletul meu, iar totul parea mult mai okay.

Oare de ce toate astea?

Verific calendarul si vad ca astazi este asa numita "luna rosie"

Asta este, asta imi este sfarsitul, asta mi-a fost destinul. Acum se explica de ce Michael a fost asa de galant cu mine in dimineața asta. Stiam eu, știam ca toata chestiia asta e un joc de al lui.

Deabia astept sa-mi gasesc liniștea, deabia astept sa sfarsesc toata încurcatura asta.

Daca tot o sa mor in aceasta zi,vreau sa nu afle nimeni, vreau sa nu sufere nimeni si sa nu am nicio lacrimă vârsata pe mormant.

Dupa o ora.

Ma urc pe acoperiș, era un apus asa de frumos, acolo ma aștepta Michael.

"Esti pregătita?"

Am schițat cel mai fals zâmbet si am dat din cap ca da, sunt pregătita sa scap de tot acest amar.

El scoate o lama si mi-o înmânează.

"Am vrut macar sa fie ceva mai special"

Ceva potrivit la momentul nepotrivit, cum putea sa fie ceva special când eu o sa mor?

"Tot ce trebuie sa faci e sa-ti găsești sfârșitul singura, eu doar o sa-ti sec trupul"

Ceva mai masochist nu am făcut niciodată in viata mea, iar ceva mai urat decat aceste cuvinte nu mi le-a spus nimeni niciodată.

Am început sa tai la încheieturi doua mici "M", sa-mi amintesc mereu cauza morții mele.

Cel mai ciudat moment este cand el imi apuca mainile tandru, iar usor eu ma simt lipsita de viata.

Nu mai sunt conștienta de nimic, nu mai simt nimic.

Din perspectiva autoarei.

Sufletul lui Isobel este usor secat de Diavol. Anabelle statea si pandea pentru ca asa cum spune legenda :"Cel ce pe Diavol va veghea, pe cel ce trupul i  se va seca, o ultima picatura de sange o va bea, acela va reinvia".Ea aștepta acea mica picătură, aștepta răzbunarea si viata promisa pe care nu a o putut trai.
Mai era puțin si fata cadea lata la pamant, fara suflet... Cand frumoasa diavolita cu cosite de aur i-o fura din mana si săruta mainile fetei si cele din urma picături soarbe.

"Nu meritai asta" regrete? Nu avea,dar stie prin ce a trecut aceasta fata, doar ea timp de 3 săptămâni i-a facut viata un calvar.

"Acum sa continui ce am început acum 500 de ani"

Inima ii era inundata de ura, răutate si dispreț.

"Răzbunarea deabia acum incepe"