Sally's Life II (!! necorectată!!)

Jurnalul lui Lawrence - partea I

Muream de nerăbdare. Se pare că tata întârzia, cred că intenționat.

[ dna doctoriță ] - Domnișoară, odihniți-vă.

[ eu ] - Îl aștept pe tata! Nu pot dormi acum!

[ dna doctoriță ] - O să vă trezesc eu dacă ajunge.

[ eu ] - Nu! Am să stau!

[ dna doctoriță ] - În ritmul ăsta nu o să vă mai refaceți niciodată! Culcă-te!

Eram nervoasă și agitată.

[ eu ] - Mamaa!

[ dna doctoriță ] - Bea asta.

Mi-a întins un pahar cu...apă, cred. Nu mă fraiereşte ea pe mine așa ușor.

[ eu ] - N-am să beau aia. Vreau să vină mama.

[ dna doctoriță ] - *ieșind pe hol* doamnă McCoy?

[ mama ] - S-a întâmplat ceva?

[ dna doctoriță ] - Nu, doar că fiica dumneavoastră vrea să veniți, cred, de urgență.

Mama a intrat. Părea destul de îngrijorată.

[ mama ] - Cum te mai simți?

[ eu ] - N-am nimic! Unde e tata?

[ mama ] - Încă nu a ajuns. Casa lui Lawrence e destul de de-

[ dna doctoriță ] - A ajuns un domn care spune că e soțul dumneavoastră.

Mama a ieșit pe hol. A fost liniște profundă timp de câteva minute.

[ eu ] - Tata? Mama?

Pe ușă intră, sfioasă, Kathy.

[ Kathy ] - Surioară Sally?

[ eu ] - Kathy, unde sunt mama și tata?

[ Kathy ] - Vorbesc pe hol.

[ eu ] - Poți să îi chemi înăuntru? [ Kathy ] - Mhm.

A ieșit și Kathy. Ardeam de nerăbdare.

[ eu ] - Hei? Ce faceți acolo?

[ tata ] - Sally?

[ eu ] - Tati! Intră, te rog!

Au intrat toți trei.

[ eu ] - Mai aveam puțin și explodam! Ce a durat atât?

[ mama ] - Am vorbit cu tatăl tău despre ce s-a întâmplat la Lawrence înainte de a veni cu Kathy.

[ eu ] - Mamă...

[ mama ] - Tatăl tău ți-a spus. Ai fost avertizată.

[ tata ] - Lasă, ce-a fost, a fost. Nu putem schimba trecutul.

A scos din geantă două caiete foarte vechi.

[ Kathy ] - Tati, cât de vechi sunt caiețelele alea?

[ tata ] - Câțiva ani de zile.

[ eu ] - Să lăsăm taclalele. Hai să citim.

[ mama ] - Cine citește cel mai repede și frumos?

[ tata ] - Sally.

[ eu ] - Ha?

Mi-au dat caietele. Am început cu cel al lui Lawrence.

Țin neapărat să vă comunic că acțiunea de față e din anul 1915, nu din zilele noastre. Lawrence, în 1910, când a murit, avea 48 de ani, deci, teoretic, în momentul povestirii ar fi trebuit să aibă 53. Jane a murit cu un an înaintea mamei ei, adică în 1909, la vârsta de 17 ani. Sally a fost născută în vara anului 1901. Dar gata cu explicațiile, să ne întoarcem în jurnalul lui Lawrence.

15 mai, 1892

Astăzi s-a născut prima noastră fetiță. I-am pus numele pe care îl avea mama mea, adică Jane. Bineînțeles, este primul nostru copil și am de gând să o cresc ca pe o adevărată prințesă, pentru că, dacă stai să te gândești, chiar este o prințesă.

15 mai, 1895

Astăzi este a treia aniversare a minunatei mele fetițe, Jane. De asemenea, astăzi am aflat că voi mai avea un copil.

20 februarie, 1896

E băiat! Dar nu îi voi spune lui Jane. Vreau ca ea să creadă că e singură la părinţi. O să îi cresc în locuri separate. Jane oricum e una singură pentru mine.

25 februarie, 1896

Astăzi m-am întâlnit cu o fostă colegă de liceu, doamna McCoy. Se pare că și ea avea un copil mic. Era încă bebeluș.

[ eu ] - Doamnă McCoy, ce mai faceți?

[ M ] - Bine...Ce mai fac copii dumneavoastră?

[ eu ] - Bine. Și dumneavoastră aveți unul?

[ M ] - Da. E Leonard. Are câteva luni.

Ceva strălucea în geanta ei.

[ eu ] - Doamnă Mc-

Din geantă a scos cuțitul și mi l-a pus la gât.

[ M ] - Dacă află cineva, și tu, și copii tăi veți muri în chinuri.

[ eu ] - Și Jane?

[ M ] - Ea prima.

[ eu ] - Mamă?

[ mama ] - Asta e meseria noastră. De asta suntem buni.

[ eu ] - Oh...ok. Hai să citim în continuare.

12 martie, 1902

Astăzi, doamna McCoy a venit în vizită. Avea o fetiță mică în brațe. Mi-a spus că a văzut la Leonard cât de urât poate crește un criminal și că nu vrea ca această fetiță să aibă aceeași soartă. M-a rugat să o cresc eu și pe la 18 ani să o aduc înapoi acasă. Am întrebat-o unde locuiește.

[ M ] - Momentan nu îți dau detalii. Îți spun doar că sunt în America. Îți voi da mai multe detalii când Sally împlinește 17 ani. Atât momentan.

[ eu ] - Și dacă refuz?

A scos cuțitul.

[ M ] - Asta.

De frică, am acceptat. Aveam de gând să am de a face foarte puțin cu copilul ăsta. Nu voiam prea mult stres cu el. Nici măcar nu îmi aparține. Ce-i drept, era drăgălașă, dar n-am să o iubesc niciodată.

[ eu ] - Și s-a ținut de cuvânt.