Labirint de sentimente

22

Alice

Sunt pe locul pasagerului , uitandu-ma pierduta spre drum , toata viata m-am considerat o persoana ciudata  , atat de blanda si iubitoare , pe atat de razbunatoare si fara suflet .
Am spus de atatea ori ca sunt Infernul , poate un cuvant prea mare , iar acum incep sa ma indoiesc , poate m-am caracterizat asa pentru ca nu stiam ce inseamna pe deplin cuvântul , acum , in momentul asta pot spune ca am avut o revelatie , in viata mai intai trebuie sa cunosti toate sensurile unui cuvant , apoi te poti caracteriza ca fiind asa , cum e cuvântul curajos , un om care se bate cu pumnul in piept ca si cum el e buricul pamantului , il poti numi curajos , dar nu ca cel care pe dinauntru moare cate un pic de frica sau emotie , dar la exterior e cu totul si cu totul altcineva , acela e un om curajos .
Si ma gândesc la mine , m-am numit Infernul , doar pentru ca nu ma lasam calcata in picioare de ceilalti , pentru ca nu imi aratam latura sensibila , ci pe cea aroganta , apoi a aparut Max , iar m-am declarat doar pentru ca , credeam eu ca o sa rezist , iar acum stau pe afurisitul asta de scaun si imi plang de mila , la propriu , ca ultima proasta 

-Trage pe dreapta ! zic pentru prima oara de când m-am urcat 

El se conformeaza si opreste fara sa intrebe nimic.
Cobor si incep sa lovesc primul sac de gunoi pe care il vad , dau cu piciorul , il ridic si arunc inapoi si tip , ma eliberez 
Simt cum sunt luata pe sus si stransa in brate 

-Imi pare rau , atat de rau Al , te-am bagat numai in belele ! 

Ies din imbratisare si imi sterg lacrimile cu podul palmei 

-Nu ! Eu singura am intrat in belele când am tras , Max , ai si tu o parte de vina , dar acum nu o mai fac pentru cineva anume , ci pentru mine , pentru a-mi dovedi ca nu degeaba m-am numit Infernul , iar tu o sa ma ajuti , iubitule ! spun inca cu lacrimi in ochi 

-Te iubesc , blondo ! ma pupa pe frunte 

-Si eu , natangule ! Acum in masina , daca nu vrei sa murim naibi pe aici ! 

V-am spus ca sunt ciudata