Labirint de sentimente

30

Alice

-...iubesc ! aud cand incep sa ma trezesc , Alice ? ALICE ! tipa cineva de langa mine si aud usa izbindu-se , apoi incep sa disting cateva siluete 

Incerc sa respir , dar aerul mi se blocheaza in plamani si incep sa ma panichez , si aud un bipait din ce in ce mai rapid .
Iar tot imi revine in minte , cum ne plimbam in parc , cum ne ascundeam de West , reusesc sa trag o gura mare de aer , apoi incep sa tusesc destul de rau .
Cad inapoi pe pat si incep sa rad cu lacrimi in ochii , doctorul si asistentele se uita la mine de parca as fi nebuna , cea ce nu pot nega ca sunt , dar singurul care ma intelege e el .
Se apropie de mine si ma imbratiseaza , acum chiar incepand sa plang , sa plang cu lacrimi amare , pentru prima oara in ultima perioada , plang , urlu si lovesc , imi spun amarul , imi spun povestea prin lacrimi , am fost o fetita obligata sa se maturizeze prea repede , nu sunt nici pe departe cine crede lumea ca sunt 

Sunt o fetita , care a locuit intr-un cartier sarac de la marginea Mexicului , cu o mama cu 2 slujbe , ca sa ne poata creste pe mine si pe fratele meu mai mare , Ed , si cu un tata betiv , care toata ziua si-o petrecea prin baruri , cheltuind toti bani pe care ii stia mama , bani de care stia , restul fiind ascunsi .
Apoi veneau serile , pe care le uram , erau momentele in care tata venea , iar mama mereu se certa cu el , iar toata noaptea auzeam tipete , o batea sau viola , dupa bunul plac .
Ziua , ah , ziua , cand mama incerca sa isi ascunda vanataile sau lacrimile , cand incercam sa nu imi murdaresc singura rochita pe care o aveam pentru scoala sau sa nu ma supere vorbele urate ''Uite-o si pe asta !'' , ''Iar a batut-o ta-su pe ma-sa , s-a auzit pana la mine !'' , ''Ce face fufa aia de ma-ta de o bate tac-tu toata ziua ? '' , cand incercam sa imi ascund lacrimile 
Si a sosit ziua X , ii spun asa pentru ca e ziua pe care o urasc cel mai tare din lume , era o zi obisnuita , o ajutam pe mama sa pregateasca ceva de mancare , cand Ed aparu in bucatarie cu una din foile mele , pe care o numeam jurnal 

-Te rog ! ii spun intizand mana 

-Chiar asa gandesti tu , micuta Alice ! ranji el si rupse foaia , iar eu am sarit sa o iau , dar el ma plesni , o palma atat de dureroasa si rece 

Capul imi vajaia si am cazut in genunchi , iar Ed pleca razand , mama se apropie de mine si ma stranse in brate , chiar daca aveam doar 7 ani , am simtit durerea pe care mama o simte cand tatavine acasa 

-Alice , asculta-ma , nu meriti asta , esti o persoana buna si blanda , iar intr-o zi vei gasi pe cineva care sa te iubeasca , o sa te iubeasca neconditionat , nu plange ,scumpo , totul v-a fi bine , nimeni nu merita lacrimile tale , nimeni nu merita sa te faca sa suferi , nimeni Alice , trebuie sa fi puternica si sa treci peste , Alice , trebuie sa ajungi cineva , ajungi cineva pentru mine , fa-ma mandra ! ma stranse ea in brate si un suspin imi parasi buzele 

La scoala fusese mai rau ca de obicei , imi rupsesem rochita si intarziasem acasa , dar Ed imi iesi in fata si ma apuca de brat strans 

-Pe unde umbli la ora asta , catea ? incercam sa nu plang , iar cu tot curajul meu imi smucisem mana din stransoarea sa 

-Cui ii zici tu , catea ? ma rastesc la el 

Si ma plesni , odata , de 2 ori , apoi cu pumnul , cu piciorul , iar eu nu ma miscam , nu puteam .
Simt cum e luat de pe mine , iar 2 brate calduroase ma strang la pieptul lor 
Erau sot si sotie , alaturi de 2 copii , care ma salvasera si stiam ca e sansa mea sa fug , dar nu fara mama , le-am spus tot si i-am rugat sa ma ajute 
Acasa am fugit spre intrare si am impins usa gafaind , dar imaginea din fata mea , ma facu sa raman acolo , iar inima mea facandu-se farame cate putin .
Mama era intinsa intr-o balta de sange , iar tata tot continua sa dea in ea , chiar daca ea nu se misca , nu respira , nu protesta , continua sa dea chiar daca era moarta 

Un tipat imi parasi buzele , iar tata se intoarse spre mine , dar nu apuca sa mai imi faca nimic ca 2 brate mari m-au luat pe sus si au fugit cu mine , chiar daca ma zbateam , nu o puteam lasa pe mama aici , moarta sub ochii mei 
Sotii Rowe erau niste oameni minunati , care m-au primit cu bratele deschise , chiar daca luni si nopti in sir visam acelasi lucru , cum intram in casa , pe mama intinsa si pe el , el cum vine dupa mine , boala incepand sa se instaleze , am facut consiliere psihologica, iar la 12 ani mi-au spus ca totul e in regula , apoi a aparut Josh , iar dupa intrarea lui brusca , cat si iesirea la fel de brusca din viata mea , boala s-a agravat , la 16 ani sa aflu ca am bipolaritate , pe care cu timpul am reusit sa o mai remediez 
Dar raman aceasi fetita micuta si speriata , ca acum 11 ani