Intrigă.Ispită.Nu,nu are timp de distracție.
Curiozitate,chiar prea multă.Ar trebui să își vadă de carieră.
Şi totuși ceva s-a schimbat de când a descoperit micuța și totuși minunata cafenea de la colț.Mica măsuță de la geam îi oferă o panoramă magnifică la traficul insuportabil al orașului. Dulce ironie.
De parcă toate dispar când pășește spre măsuța de la geam.
Sau mai bine zis spre mica sa ascunzătoare.Dap,ascunzătoare. De la locul ei poate vedea lejer acel bărbat extrem de concentrat pe niște dosare. Dintr-o dată cartea ei preferata e plictisitoare,nu ca acei ochi întunecați și reci.
Ochi întunecați. Huh,oare e frig în cafenea,sau fiorii ce îi străbat trupul firav sunt provocați de un anumit ghețar.
Nu știe.Si nici nu va ști. Preferă să se ascundă după carte și să se gândească la cabinetul veterinar pe care l-a deschis de curând.Si la relația cu un anumit iubit. Halal iubit.Si totuși, ea îl iubea.Îl iubea nespus.Sau nu.Nici ea nu știa.
Ce a făcut-o să se îndoiască de sentimentele sale?Niște anumiți ochi glaciar de albaștri sub privirea cărora ar îngheța.Sau s-ar topi.
Însă ei nu o privesc.Si nici nu o vor privi vreodată.
