Și te-ai dus dulce minune,
S-a dus dreacului toată inspirația,
Când ai ales sa pleci în ale tale...
Iubirea-i seacă, mă lasă rece,
Căci altfel ți-aș fi plâns pe urme.
Mi-ai fost muza de moment,
poate ca te mai aștept.,
In altă viață, căci în asta e de prisos.
Ah, tu! Inspirație divină,
cu tine poemele mi-au atins raiul,
Dar pe mine nu m-ai clintit
din ale mele.
Ca altele drept muză a mea ai fost.
Dar pe ele le-am învelit în praful din clepsidră,
Tu-mi ești mai presus de timp.
Pe tine te ridic spre cer,
Deasupra mea sa ramai în veci,
Măcar in poezie.
Totusi, este trist în lume!
