Sabrina Spion Secret

Chapter 6

Mă doare tot corpul. Durere absolută. În timp ce mă chinui să-mi deschid pleoapele ochilor, durerea corpului îmi invadează toate simțurile. Mă răsucesc pe o parte până ajung să stau pe burtă. Îmi răsucesc și capul și dau de un trup plin de mușchi, dar gol. Un țipăt îmi scapă fără să vreau și mă rostogolesc mai departe. Dar neavând precizie, cad din pat, impactul cu podeaua, scoțând o bubuitură. Tresare din pat speriat, uitându-se după mine. Văzându-mă pe jos, coboară, ridicându-mă. Corpul meu era lipit de al lui și se simțea așa de bine. Îmi luă fața în palme, uitându-se cu privire îngrijorată și întrebându-mă dacă am pățit ceva. Am negat rușinată, la faptul că eram amândoi goi, lipiți unul de altul. Soneria ne făcu să ieșim din transă, eu fugind în baie, iar el îmbrăcându-se.

Am dat drumul la apă pentru o baie fierbinte. M-am uitat în oglindă fugitiv, iar când mi-am văzut reflexia am exclamat șocată. Părul îmi stătea în toate părțile posibile, gâtul și pieptul aveau semne, brațele aveau vânătăi, iar încheieturile îmi erau roșii. Am ieșit furioasă din baie, nepăsându-mi de cine sunase la ușă. În momentul în care eu deschisem ușa, cea de la intrare se închise.

-Ce naiba mi-ai făcut ?am țipat la el,iar expresia lui relaxată se dusese pe apa sâmbetei.

-Ți se pare că doar eu ți-am făcut ceva ?spune, după care își dă jos tricoul.

Urme adânci și încă roșii de unghii erau de pe piept, până pe abdomenul lucrat. Se întoarse cu spatele și atunci mi-a picat fața. Urmele erau mult mai adânci, iar una dintre răni era încă deschisă. Îi dădusem sângele. Expresia mea era una speriată. Cum am putut să-i fac așa ceva ?

-Îți place opera ta de artă ?întrebă cu amuzament.

-Nu cred că se numește artă și nu, nu-mi place !E groaznic !

Se apropie de mine, iar eu încercam să mă îndepărtez, mergând în spate. Am făcut câțiva pași până ce corpul meu a făcut contact cu peretele. Își puse mâinile în jurul meu pentru a nu putea scăpa.

-Îți place să te joci nu-i așa ?șoapti în urechea mea, lipindu-și buzele de pielea fierbinte a gâtului meu. Am gemut silențios.

-Eu nu mă joc niciodată.am spus cu restul de voce rămasă.

-Poți să crezi ce vrei atâta timp cât nu întrerupi !

-Cine era la ușă ?am încercat să schimb subiectul.

-Nimeni important !îmi tăie rapid vorbele, coborând cu săruturile.

Trebuia să fac ceva...orice. Trebuia să știe că nu mă va avea la cheremul lui. Trebuia să-i arăt asta și pentru asta trebuia să fiu tare. Iar că să fiu tare trebuia să fim pe teritoriu comun și la o distanță considerabilă. Dar nu am putut. Forța mistuitoare era prea puternică și într-un moment de slăbiciune am cedat.

***

Am coborât din pat și am apucat în sfârșit să-mi fac un duș așa cum trebuie. El doarme încă absorbit de vise din cauza oboselii. Trebuie să recunosc că a folosit mult mai multă forță. Mă uit la ceas și strâmb din nas. E ora șase după-amiaza. Oh !Nesimțitul !Mă pregătesc pentru misiune în cea mai mare liniște, pentru a nu-l trezi. Ha !O să întârzie !Voi face misiunea de una singură și McKley îl va da afară. Voi scăpa de o povară !Termin de finisat machiajul și încerc să îndes rujul în port-fard, dar spre ghinionul meu, nu intră. Când dă Domnul și mă ajută, închid fermoarul și tresar speriată când două brațe goale și puternice se înfășoară în jurul meu. Scot un țipat ca un om normal, care ar fi în situația mea.

-Unde voiai să pleci fără mine, prințesa ?șoptește el cu buzele lipite de gâtul meu.

-N...Nicăieri.

Da' actrița bună m-a făcut mama, nu glumă. Problema e că pot juca foarte bine teatru în situații limită,cum ar fi când ți se lipește țeava unui pistol de frunte, dar când mă atinge în felul cum mă atinge, pur și simplu nu pot scoate minciuni pe gură. Mint, de fapt scot numai baliverne.

-Nimic pe dracu'!

Înjură în urechea mea, după care mă înșfacă de brațe și mă trage până lângă patul spațios. Se duce spre geamantan și scoate o cravată. Oou.Seamănă cu una din multe scene marca Fifty Shades of Grey.Doar nu are de gând să mi-o tragă, nu ?Și cum mi s-ar fi părut prea tras de păr, îmi smucește mâinile și-mi leagă încheieturile de unul dintre stâlpii patului. Prea șocată fiind că poate voi trăi ce a trăit Anastasia , nu am putut să mă opun. Zâmbește șmecherește și îmi prinde bărbia, ridicându-mi-o și sărutându-mă scurt.

-Data viitoare o să facem și ce-ți trece prin cap, spune șoptit.

Ha !Să creadă el că va fi o dată viitoare !

Pleacă spre baie și se întoarce după cincisprezece minute pregătit. Cât mi-a luat mie și cât i-a luat lui ?Nu este corect !Viața nu e dreaptă !A dormit mai mult decât mine, s-a pregătit mai repede decât mine și culmea, arată al naibii de bine. Zâmbetul lui crește din ce în ce mai mult cu cât se apropie de mine și de fața mea încruntată. Cum poate să mă lase legată de pat ?Cum îndrăznește ?Se apropie din ce în ce mai mult, până ce milimetri ne mai despart.

-Dacă îndrăznești să mă mai atingi din nou...

Susur printre dinți, iar el se oprește.

-Ți-a plăcut !Foarte mult mai devreme !spune el.

-Ba nu !

-Poți măcar o dată să nu mai minți ?

Privesc în ochii lui și decid să-i spun adevărul dacă tot vrea atât de mult să-l știe.

-Vrei să știi adevărul ?Bine !Mi-a plăcut foarte mult !Dar vrei să știi ceva ?Am avut și nevoie !Așa că nu te mândri degeaba.

Îi arunc vorbele în față și aștept ca o "fetiță cuminte" ce sunt să-mi dezlege mâinile. Nervos își dezleagă cravata de mâinile mele. Mă ridic, dar nu apuc să fac mai mult de un pas că-mi strivește buzele cu foame. Mâinile lui îmi strâng posteriorul, descoperind cât mai multă piele de pe coapsele mele. Chiar îmi place, recunosc. Cu asta nu l-am mințit. Stai !Cum adică îmi place ? NU !Nu trebuie să îmi placă ! Mă desprind din sărut ușor și îmi fixez ochii în ochii lui. Se poate citi cu ușurință tulburarea, oboseala, dar și o undă de tristețe. Următorul gest mă uimește în cel mai mare mod cu putință. Mă strânge în brațe de parcă nu m-ar mai vedea niciodată, sau de parcă ar trăi doar cu ajutorul îmbrățișării.

Mă desprind din îmbrățișare jenată și mă întorc cu fața spre ușă. Înaintez ușor, ca și cum aș aștepta să facă ceva...orice...și să mă oprească. De ce să mă oprească ? NU !Nu e bine !Trebuie pur și simplu să-mi văd de misiune și gata ! Dar el...el și-a lăsat orgoliul la o parte și m-a îmbrățișat...

Mă opresc din înaintat și mă lovesc de un piept cald. Ajunsesem totuși în fața liftului cu gândurile mele. Când ușile se deschid, mă întorc cu fața spre el și îl privesc în ochii...nu mai pot amâna asta...simt că în alte circumstanțe nu aș mai avea atât curaj ca acum. Îl sărut. Îl sărut ușor și tandru, iar acesta își încolăcește brațele în jurul meu, luându-mă pe sus. Ajunși în lift, cu ușile închise, mă trântește de unul dintre pereți. Mă sărută din nou cu foame. Preiau inițiativa și opun rezistență, poziția noastră schimbându-se, eu fiind la conducere acum. Nu poți continua așa !Trebuie să te oprești ! Eram bulversată. Nu mai știam ce să fac, ce să spun. Capul îmi spunea ceva, dar corpul meu nu se oprea. În acel moment, un clincket anuțase că am ajuns. Ne-am desprins rapid, și ne-am aranjat cât am putut de repede. Reușisem totuși să arăt acceptabil, în timp ce el arăta că și scos din cutie. Din nou, nu e corect !