On your side

Capitolul 5

Auzindu-mă, se uită confuză la mine.

- Poftim?

- Da, ai auzit bine..

- Ești sigură de asta?

- Foarte sigură.

- Cum de ți-a venit ideea asta?

- Mereu m-am gândit la asta. Chiar vreau s-o văd. Nu numai virtual..

- Și crezi că te vei descurca?

- Da. Sunt gata să-mi asum orice risc.

Mă uit la ea zâmbind și sperând să nu reacționeze greșit, dar ea își coboară privirea în pământ și oftează adânc.
Astfel, avem un moment de liniște completă. Un moment de gândire al mamei. Așteptam tăcută răspunsul neluându-mi privirea de la ea.

Într-un final, se uită la mine puțin îngrijorată.

- Nici nu știi ce greu îmi este să te las să pleci..așa de departe..singură

- Am spus că-mi voi asuma orice risc, mamă

- Nu este vorba de asta, vreau să te știu în siguranță..

- Voi fi. Voi avea grijă de mine. Țin la viață, mamă
Îi zic chicotind încercând să fac atmosfera mai puțin tensionată

- Presupun că... ai acordul meu.

- Serios??

Dă din cap afirmativ încercând să-și stăpânească îngrijorarea.

- Doamne! TE IUBESC, JUR!
Îi spun sărindu-i în brațe.

- DAR trebuie să vorbim cu tatăl tău despre asta

- Știu. Și îi voi spune. Acum tot ce contează este că am acordul tău

Îmi zâmbește cald și îmi spune să am grijă cu ce o să-i spun tatei.

***

Se face seară, iar acesta este deja acasă. Vorbeam liniștită cu Alexandra la telefon până când îmi aud numele din camera părinților.

- Ooh... fă-mi colivă, te rog..

- Lasă coliva și du-te și vezi ce vor să-ți zică. îmi spuse ea chicotind pe un ton pozitiv

- Okay. Revin imediat ce termin

Astfel, mă apropii ușor de camera lor și deschid ușa. Amândoi se uitau la mine tăcuți, foarte serioși.

-M-am dus dr*cu-

Deja îmi imaginam cât timp o să mă pedepsească.

- M-ați chemat?

- Da. Trebuie să vorbim

Auzindu-l pe tata înghit în sec și îi ascult.

- Am aflat totul.

- Iar eu am vrut doar să-i explic. continuă mama

- Șii..... E de bine?

- Ce e în capul tău, domnișoară?

- Un dezastru supranatural presupun

- Nu credeam că o să ajungi în situația asta, dar nu am de ales decât să încerc să te înțeleg. Tu chiar vrei să pleci acolo?

- Daa... Umm... Adică mă voi întoarce...d-doar vreau să mă întâlnesc cu ea

- Sigur doar asta? se uită suspicios la mine

Trag aer adânc în piept și îi răspund afirmativ.

- Ai și acordul meu, cu toate că nu este în regulă. Sunt așa de multe locuri necunoscute ție și te poți pierde, dar--

- Dar mă voi descurca! Sunt capabilă să fac multe lucruri singură, zău așa! continui întrerupându-l

- Sunt niște condiții de îndeplinit. Prima ar fi să-ți fixezi temperamentul

- Scuze..

- Ești o fată majoră, pregătită și sunt sigur că vei avea grijă de tine....cât și de... prietena ta..

- Iubita, tată. spun corectându-l zâmbind

Acesta își dă ochii peste cap și pot spune că văd un mic zâmbet

- Trebuie să ne promiți că vei ține legătura cu noi și ne vei spune dacă ai nevoie de ceva.
O aud pe mama spunand.

- Vă promit cu desăvârșire

Astfel, se așterne liniștea, eu uitându-mă la ei, ei la mine.. nu știam ce să fac mai exact

- Acum, du-te în camera ta și culcă-te. Mâine vei pleca

- Mâine??

- Da, suntem convinși cât de mult vrei să mergi acolo și nu văd de ce să nu pleci mâine. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine, nu?

Dau din cap afirmativ, stăpânindu-mi emoțiile. Îi îmbrățișez și le mulțumesc pentru tot, după care, mă întorc în camera mea, prima acțiune fiind să-i trimit mesaj iubitei mele.

- Și??? Ce au zis?

- Că nu sunt de acord..

- Serios??..

- Foarte..

Încercam să par cât mai serioasă astfel încăt să nu-și dea seama că nu zic adevărul. Pot spune că bănuiește că ceva e greșit, dar nu a spus nimic. Doar îi simțeam tristețea.

Tot ce voiam era ca totul să fie o surpriză

♡