Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Și iar mă înșel... concertul era nimic pe lângă bipolaritatea prietenei mele. Trecea de la extaz la plâns din două în două secunde.
-Mi-a zâmbit Ravi!
-A 34-a oară zici asta. Priveam la tavan, ascultând în surdină o melodie americană.
-Apoi i-am dat drumul mâinii.
-A 35-a oară.
-Dar mi-a zâmbit, tu ai idee cât de fericită am fost? Ai? Ai? Nu, normal că nu, nu ai că te-ai făcut de râs. Cică la ea, pentru semnat. Nu ești zdravănă. Hana din nou râdea de mine... tipic ei, deși dacă n-ar face asta m-aș simți prost.
-Apoi nici nu-i știam...și serios, N? Ăsta e nume? Să ceară alfabetul drepturi de autor.
-Umorul tău e mai rău decât al bunicului. Mai bine lăsă. Totuși, se pare că l-ai captivat pe Leo. Ce i-ai zis? Apropierea ei de mine mă speria, mai ales când o făcea atât de brusc. I-am îndepărtat fața cu ajutorul unui deget și mi-am reluat spațiul personal, doar pentru a-mi fi din nou invadat. Deci?
-Mi-a zis că au nume reale și că sunt o trupă bună.
-Șiii?
-M-am întrebat de numele meu. Și aia a fost. După doar ne-am privit. Ridic din umeri și încerc să o dau pe Hana la o parte de pe mine.
-Ce ți-a scris?
-Nici nu m-am uitat. Probabil autograful sau vreo înjurătură când a aflat că am plecat de la concert.
-I-ai zis asta? Nu ești sănătoasă! E un idol!
-E om, mai presus de toate. Ce ? Ce e cu privirea aia?
-Sunt curioasă ce a scris. Sări peste mine și ridică albumul de pe comodă. Leo, Leo, Leo...unde e ? Căuta printre pagini
-Acasă la el, doarme. Se preafericește.
-Îmipare rău pentru momentele dureroase, nu te voi pierde din nou.
-Hă?
- Asta scrie.
-Ce? Mă ridic de pe pat și îi analizez scrisul. Credeam că e o glumă.
-Uneori mai scriu versuri, uite, Ravi mi-a scris versuri data trecută. Aia cu să mă uit la el dacă vreau să văd perfecțiunea. E așa de perfect și de ideal și de...
Doar am ieșit din cameră, auzind-o pe bunica strigându-mă, Hana rămânând acolo cu criza ei de fangirl-uire, cu gândul încă la acel individ.
Poate că n-ar fi așa de rău dacă aș începe și eu cu crize de genul, încă-mi permite vârsta.
