Ispita atingeri tale

Capitolul 1

Maximilian Bruke era un om foarte rău.
Privi cum un firicel de fum se ridică din țeava pistolului pe care îl ținea în mână , încercând să își aducă aminte când începuse să joace rolul  ticălosului in aceasta farsă care devenise viața sa.
Întotdeauna el fusese cel onorabil , cel pe care se putea conta , cel care făcea fiecare pas cu o grijă înfinită , pentru a evita chiar și greșeala cea mai neînsemnată. Se străduie mereu să fie fiul pe care orice tata ar fi fost mândru să-l aibă. Bărbatul pe care fiecare mamă și l-ar dori că soț pentru fiica ei .
Cel puțin asta era părerea celor din jur .
Fratele său mai mic , Ashton, era cel care pe vremuri se încăiera tot timpul , provoca bețivani cu gura mare la duel și din când în când ajungea în fața plutonului de execuție după ce furase vreun suvenir neprețuit sau o femeie care aparținea unui emir din Orientul Mijlociu .
Acum însă Ashton locuia în tihnă la Dryden Hall , străvechea reședința a familiei , împreună cu fermecătoare lui soție și cu fiica lor, un ghemotoc vorbăreț . O fetiță care , daca era să dai crezare zvonurilor nurilor fusese bine cuvântată cu părul cănepiu și ochii verzi plini de veselie, ai mamei sale. O fetiță care ar fi trebuit să fie a lui .
Maximilian închise ochii o clipă ca și cum astfel avea să alunge imaginea nepoatei sale pe care nu avea să o vadă vreodată.
In timp ce Ashton se bucura de familia care ar fi trebuit să fie a lui Max , cu femeia pe care o iubește nebunește , Max se găsea în zorii zilei pe pajiștea din Hyde Park cu cișmele scumpe acoperite de iarbă udă privind cum omul pe care de abia îl împușcase gemea pe jos, la 20 de pași depărtare .
După toate aparențele Max nu era în stare să priceapă că nu mai era datoria lui să o apere pe Clarinda . Când deschide ochii cenușii privirea îi era rece că oțelul .
- Ridicate și termină cu văicăreala , nătărăule! îi spuse omului care încă se zvârcolea în iarbă. N-o să mori din asta doar ți-am atins umărul .
- Nu trebuia să fiți atât de aspru , milord . Încă mai doare al naibii .
Maximilian îl ajută pe rănit sa se ridice , făcând un mare efort sa nu îl strângă prea tare.
- O sa te doara și mai rău daca o să zaci acolo scâncind până o să apară vreun polițist care sa ne arunce pe noi in temniță.
În timp ce pășeau pe iarbă umedă , tânărul își lasă toată greutatea pe Max.
În ciuda regretelor sale, Max se simtea eliberat că renunțase la imaginea de erou . Când erai un ticălos nimeni nu se uita chiorâș la tine daca umblai prin cluburi, beai prea mult coniac sau puțin îmi pasă că  lavariera nu era înnodată perfect . Nimeni nu-și mai ducea mână la gură soptind că ți se revarsă părul peste guler sau că ești neras de 3 zile .
Își mângâie cu tristețe barba țepoasă, neagră că funingea , care îi acoperea maxilarul , aducă duși aminte de vremurile când și-ar concedia valetul fara sa ii de-a nici o scrisoare de recomandare daca l-ar fi lăsat să apară în public într-o asemenea ipostaza dezordonată .
Acum toți se dădeau al o parte din calea sa pentru ai evita limba ascuțită și de prețul mocnit din ochii sumbri .
Nu aveau habar că acel dispreț nu li se acorda lor , ci lui însuși , ticalosului care se ascunsese dintotdeauna in spatele măștii de barbat onorabil pe care o purta în lume .
Purtarea lui sălbatică era menită să le descurajeze și pe acele femei pline de intenții bune cărora li se părea neînchipuit că un bărbat care , mai bine de un deceniu , fusese unul dintre cele mai râvnite trofee conjugale din Anglia să fie părăsit fără jenă de aleasa inimii sale . Nerăbdătoare să îl distribuie in rolul eroului rănit , îl agasau cu cotcodăcelile lor de cloști afectuoase  și cu încercările servile de al alina atat pe pardoseala săli de bal , cât și în așternuturile proprii.
Clătinând din cap cu dezgust , Max se întoarse pe călcâie și se îndreptă cu păși hotărâți spre trăsură lui. Trebuie neapărat să dispară din Londra înainte să omoare pe cineva, cal mai probabil pe el însuși , dezordona duși  astfel complet familia și propria reputație .
Locotenentul puse pistolului in tocul de mahon, după care se luă după Max cu păși mici și repezi .
- D.domnule ? Întreabă el balbainduse tradandui agitația . U.u.unde va duceți?
- În iad , probabil , îi răspunse Max , fara sa se oprească .Rămâne de văzut doar cat timp îmi o să-mi ia sa ajung acolo.

Heii! Aceasta este noua mea carte . Va las in suspans . Sper sa va placa . Pe data viitoare 😘😘😘😘