Un sărut la bibliotecă

9

De ce te așezi mereu în fața mea? Tu știi cât de prost mă simt? Dar ție îți place să mă chinui.
Ai închis cartea și ți-ai încrucișat mâinile la piept.

-Bună, eu sunt Eduard! Îmi ridic capul din carte și încep să mă uit la ochii lui negrii ca tăciunele.

-Bună! Spun încet.

-Tu cum te numești?

Mi-am luat geanta și am plecat din încăpere. De ce am făcut asta? Voia să fie amabil, iar eu am plecat.

Iar am dat-o în bară!