Asasina Cap 2

34 2 0
                                    

- David!-țip eu...David ce e asta?!
David sare ca ars din pat holbandu-se la mine, iar blonda de lângă el se trezește bosumflata bolborosind ceva.
- Iubito, ceea...
- Ceea ce vezi nu e ceea ce crezi, nu-i așa??!-îi spun eu aproape stins, fără sa vreau o lacrimă îmi mângâie obrazul ca o alinare si simt ca ma pierd... blonda din așternutul meu era de fapt Aygul, prietena mea cea mai bun, acum fosta.
- Știi ceva?! Ce ma mai interesează pe mine cu cine m-ai prins? Oricum ești fraieră, cât credeai ca am sa mai stau lângă tine, cu ifosele tale, si fara sa ma culc cu tine? N-ai timp, nu mai vrei, ești obosită, e miercuri....Si toate superstiție tale....mi-a ajuns!
- Așa David...Si nu puteai să discuti asta cu mine? Trebuia să faci toate astea? Să o aduci pe scârba asta la noi în casă?? În patul nostru?- din delicatețea cu care îmi alegeam cuvintele alte dați, acum nu mai rămăsese nimic
- Eeeei!- strigă zdreanța din patul meu, vezi cum vorbești fetițo- mă amenință ea trăgând cerceaful pe ea si ridicându-se în picioare
- Cu cine sa discut? Cand tu mereu erai ocupata cu procese!?-imi răspunde el
- Iar tu plecat în delegații..îl completez eu.
- Delegații pe naiba...Tu nici nu știi cine sunt eu...
- Observ....ca nu știu cu cine am stat de atâta timp, atâția ani... pervers nenorocit ce ești...canalie de om- îi țip eu...Iar tu Aygul, marș afară până nu matur cu tine toată casa!
- Vezi cum vorbești îngâmfato, și mă apucă de mâini, împingandu-ma pe pat, între timp blonda ieșea pe ușa, apuc o vaza de lângă pat și o arunc după ea, lovind însă perete, chita mea nu a existat niciodată.

David mă apucă de păr si ma târăște jos.
- Dă-mi drumul, bestie! tip eu înfundat
- Azi nu te mai iert! Cum poți să o lovești pe Aygul, ea care mi-a fost alaturi mereu, când ție nu ți-a păsat.
- Ajutor! strig eu si il mușc de mână, Dar acesta nu îmi dă drumul
- Cine să te ajute? Ai uiatat că, camera este antifonata?
- David, copilul...David! Cum poți face asta? apuc eu să-i spun până să mă lovească cu capul de un dulap de pe care, zdruncinându-se cad niste cearceafuri peste capul meu bronet împrăștiind sânge peste tot.
- Dav..nuu
Si simt cum un picior îmi apasă pe pântece
Din piept îmi izbucnește un țipăt adânc. Nu pot sa cred, mi se pare încă un vis, dar balta roșie din jurul meu îmi îmi condiționeaza temerea. Vad in ceață și încerc sa ma ridic, dar un pumn direct in tâmpla dreapta, mă culca înapoi jos lovind de aceasta data podeaua si provocându-mi o nouă rana la cap.
Gem prelung si sufocandu-ma, monstrul a plecat, trântind ușa. Chiar daca as vrea nu aș putea să mă ridic și simt cum sângele cald mi se prelinge pe zona interioara a picioarelor. Mor în mine si sufletul îmi arde, nu am crezut că un om poate juca atâta teatru, cine era de fapt David? Nu, nu pot pierde îngerul din mine, nu scumpule, mama o să te protejeze! lacrimi mi se preling pe fața până pe podea, iar bezna mă cuprinde si nu mai simt sau văd nimic.

#######
David
Acum trebuie să îmi iau toate lucrurile si sa ma mut cu Aygul în alt oraș, mai bine, cred că o să plec in România, acolo am o casa unde v-om putea locui.
De procesul cu Sonia se va ocupa avocatul meu, iar până la divorț mai este.
- Iubito, te-a lovit idioata cu vaza?
- Nu, dragule! Dar ar fi putut..
- Lasă, oricum am lovit-o eu destul
- Serios???
- Da, în urma loviturilor sper sa piardă copilul, să nu existe nici-o legătură între ei
- Ți-am zis dragul meu! Trebuia să divorțezi mai de mult, să nu ajungi să faci un "plod" cu ea, dar tu nu mă asculți niciodată.
- Nu contează! Bine că am rezolvat o parte din probleme, acum ma duc sa închid afacerea cu "fetele". Tu, între timp fa-ti bagajele, eu mă duc să le iau pe ale mele de la Sonia
- Ok, iubitule, ai grijă, te iubesc! și se pisicește pe lângă mine facandu-mi să-mi vibreze fiecare părticică din corp
- Si eu scumpo! Am plecat!

Imi iau mașina și plec spre casă, în numai 15 minute ajung.
La naiba, politia e deja aici si sunt si drogat.

Un agent în vârstă mă apucă de brat si ma întreabă:
- Buna ziua! Dumneavoastră sunteți David Caragea?
- Da, eu sunt!
- Sotia dumneavoastră a fost tâlhărită si din sursele de cunoaștere din apropiere, sunteți suspectat de actul violent pe care l-a suferit sotia dumneavoastră.
Va rog să mergeți cu mine la secție sa faceți testul de amprente.
##########

Sonia
- Va rog lăsați-ma să o văd! Va rog doamna doctor
- Bine, poți intra, dar fă liniște, are nevoie de odihnă.
- Va multumesc mult!
Niciodată nu am auzit atât de bine de la depărtare, cu toate că nu văd îmi pot da seama cu ușurință ca cel care se roagă insistent de cadrul medical este Harun, un fost coleg de facultate cu care încă mai țin legătura si ne înțelegem foarte bine.

- Draga mea, scumpa mea, Sonia! Ce ți-a făcut criminalul? si ma mângâie pe frunte
- Nu știu.... îi răspund eu sec...Si duc mana repede la burtă.... copilul, e bine!?!!
- Scumpo, daca tot te-am trezit nu te mai agita, așteaptă să te vindeci si le vom discuta pe toate, îl distrug înțelegi?!
- Nu,....nu e nevoie Harun, mă descurc si singura
- După starea in care ești te cred, știi
- Mhmmh- gem eu. De ce nu pot deschide ochii.
- Pentru ca ti-au aplicat un calmant, care să îți relaxeze tot corpul..
- De asta corpul meu e atat de Zenn? Copilul, ce face copilul?
- Odihnește-te Sonia! spune Harun mângâindu-mi mâna
- Cum să mă odihnesc când nu stiu daca mai trăiesc sau sunt în lumea cerească? De când dorm??
- De două zile..
- El unde e??
- ....Vorbim mâine scumpo, când te voi scoate de aici, nu te mai sforța
- Te rog să nu uiți! Altfel chiar mor, dacă mai stau aici inca două zile
- Nu pot uita așa ceva, prințeso, odihnește-te!

######
Harun

Cum poți lovi în așa hal o femeie? o femeie însărcinată, mama copilului tau. E de vis femeia asta, alții o viseaza, iar el îi creează coșmaruri. Nu pot lăsa lucrurile așa, trebuie să o ajut, astfel o voi putea cuceri si vindeca in același timp.

####A doua zi
Sonia

Mă trezesc cu o un cap greu cât un vapor si un corp atât de relaxat. Vreau sa ma ridic din pat, dar o moliciune imi cuprinde tot trupul de parcă așa fi din plastilina. Coșmarul pe care l-am trăit acum trei zile și-a pus amprenta pe tot si toate. Mă simt de parcă am dormit doi ani. Doare, mă doare tot si pe toți dracii daca pot sa-mi dau seama ce mă afectează mai tare, faptul că am tâmpla zdrobită sau gândul că suflețelul din pântecele mele s-ar putea să mă fi părăsit. Nu sunt în stare să pot cugeta asta si duc rapid o mână la care nu am perfuzii direct pe abdomen, mă stăpânesc să nu plâng. M-am înșelat atât de mult în privința acestui mostru cu nume de om, cum poate dormi cand eu zac aici cu trupul facut bucatele?! Cum a putut să lovească actul nostru de creație?Ce a însemnat toata iubirea noastră? Cu cât alung gândul rau din mintea mea, mai întemeiata revine teama ca el chiar nu mai este si asta mi-o dovedește durere din interiorul coapselor.
Vreau acum sa vorbeasc cu doctorul, chiar nu mai pot sta in coșciugul asta.

- Stai liniștită scumpo, nu depune efort, ai pierdut prea mult sânge și încă nu te-ai recuperat, ai avut o hemoragie puternică deoarece ai fost găsită la două ore de la deschiderea plăgii, odihnește-te!
- Ce-mi face copilul? Este bine?
- ...Nu putem discuta asta acum, ți-am zis recuperează-te si o sa discutam- încearcă să mă liniștească doamna ginecolog
- Zau?! Eu vreau să știu acum daca, copilul meu trăiește sau nu, răspunde-mi, te rog!

Buna dragelor! Am postat un nou capitol drăguț, sper sa va placa! Va pup!😍😘

AsasinaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum