Asasina

Asasina Cap. 5

- Greu mai raspunzi, scumpo!- îmi spune David dându-ma la o parte cu mâna
Probabil e si retardul ăla de Harun...Auzi ce mi-a făcut, m-a sunat si m-a amenințat în legătură cu tine, informează-l mai bine despre mine, băiatul chiar se credea dur prin telefon..
- Poți să-mi spui ce cauți în casa mea, bădaranule??!
- Vorbește cuviincios Sonia, am venit să stabileasc prețul casei
- De ce nu ai stabilit asta împreună cu avocatul meu?? Sau nu știi că ai ordin de restricție?
- Daca te-ai fi informat de la avocatul tău ai fi știut că nu ați obținut ordin de restricție pentru că ai pierdut procesul împotriva mea

Aici avea dreptate nici eu nu l-am sunat pe avocat dar nici el pe mine nu m-a informat, ceea ce era ciudat.

- O clipă, îl sun acum sa verific- îi spun eu căutându-mi telefonul prin buzunare
- Calmează-te orfano! Nici macar nu mai este avocatul tău
- Aha, l-ai plătit și pe acesta
- Nțț, pe acesta, "l-am achitat"... așa că hai să revenim la oile noastre
Casa aceasta mi-o vei vinde mie cu 50.000 de lire si facem contractul de vânzare-cumparare, după care eu îți dau tie 25.000 de lire, iar casa rămâne a mea.
Firma este pe numele meu, iar restul nu ne interesează, batem palma?

Altă opțiune nu era, cu banii care pe care îi am în cont și cei 25.000 de lire urma să mă mult la București, bineînțeles dupa ce aflu unde s-a mutat javra de David.

-Ok!- îi răspund cu privirea în altă parte
- Intra Jhonn!

După ce am semnat actele de vânzare-cumpărare si am depus actele de divorț angajându-mi un nou avocat de divorț, am recitit actele ca nu cumva, David să îmi fi întins vreo cursă.

Dimineata nici nu știu la ce ora ma trezesc, parcă nici nu știu unde sunt si după atâtea nopți nedormite, noaptea trecută am simțit că mă pierd într-un somn veșnic.
Tot ce stiu e ca astăzi am ultimul proces de divorț și că numai peste o lună voi fi despărțită complet de fostul "meu soț".

Dupa ce ma îmbrac, cobor, iar la poartă Harun ma așteaptă cu un zâmbet larg pe față.
- Buna dimineața, Sonia! Ce mai faci?
- Buna! Poți sa-mi spui de ce l-ai amenințat pe David la telefon ieri?
- Tie îți mai pasă de animalul ăla?
- Nu, Harun, iar asta nu te privește pe tine, tu nu știi de ce este în stare omul ăsta.
- Și ce am făcut atât de grav?
- Omule, unde ți-a fost capul? ieri mi-a ucis avocatul, mâine te poate ucide și pe tine dacă opui rezistentă, toți cei ce încearcă să mă protejeze sunt uciși, de ce nu te potolești? - îi strig eu descuindu-mi mașina
- Înseamnă ca el nu a auzit de mafia turcească
- Nici nu-mi pasă, știi ce?? Harun mai bine ți-ai vedea de treaba ta si nu te-ai mai baga in viața mea, îți mulțumesc pentru tot, dar chiar vreau sa îți vezi de ale tale.
- Sonia, nu spune asta!!- strigă el în urma mea
Sonia!!

La naiba, băiatul ăsta chiar crede că nu am destule probleme? Se înșală amarnic, am destule...

După proces, îmi iau biletul de avion, iar după ce ajung acasă îmi pregătesc bagajele, la ora 20:45 David vine pentru ultimele acte in legătură cu casa si să-mi dea cei 25.000 de lire. Dar înainte de asta trebuie să mă duc să-mi strâng lucrurile de la firmă, urmând apoi să îmi dau demisia.

La 20:00 eram acasă, aud cum soneria hârâită ma anunță de musafiri, sunt sigură că e David.
- Buna seara!- îmi spune o voce de femeie intre 40-50 de ani imediat ce deschid ușa, îmi dau seama ca sunt socrii mei abia după ce aprind lumina pe hol. Ea era mică se statură si blonda, dar cu accente spre suriu, cu ochii albaștrii mari ( era singurul lucru pe care David îl mostenea de la ea) și cu numele de Valeria Caragea, iar "socrul meu" era de statură medie cu ochii căprui, blond si cu putina burtică, un om foarte cumsecade de altfel, cu numele Petru Caragea. Cum David nu prea ținea legătura cu ei din motive știute doar de el și prea puțin știute de mine, nici eu nu îi sunam prea des decât la sărbători.

- Buna seara!- le răspund eu și văd că în urma este si David
Intrați!
- Pe noi de ce nu ne anunțați ce se întâmplă cu voi, orfano!? Înțeleg că fiul meu nu mai tine legătura cu mine de la nunta voastră și asta tot din cauza ta, dar nici să-mi spui ce face nu vrei? Trebuie să aflu din ziare??
- Doamnă Caragea, nu e chiar așa cum spuneți, deoarece fiul dumneavoastră nu imi permitea să îi dau detalii despre viața noastră de cand m-ați refuzat să vă fiu noră
- Ei nu mai spune! Si copilul? Copilul de ce l-ai pierdut?
O lacrimă îmi traversa obrazul stâng și simțeam că iau foc
- Ce tot ai draga de te țipi la ea?- îi spune domul Petru. Fiul tău, răsfățatul ăsta a lovit-o ca un animal si a lăsat-o leșinată, ce?asta nu mai scria în ziare?
- Poate scria, dar sigur e vina ei pentru toate, așa sunt fetele ca ea, se dau sărmane si de fapt sunt niste șerpi, ce? tu nu vezi cat a slăbit David?
- A slăbit din cauza târfelor si drogurilor, asta e cauza
- Va rog să nu vă mai certați, strigă David
În salon se așternuse o tăcere eternă
- Uite, Sonia, bani pentru casa si îmi întinde cei 25.000 de lire( doamna Valeria holbându-se)

Cu câtă ușurință a uitat tot ce a fost intre noi, faptul ca am fost căsătoriti si ca "ne-am iubit", ca urma sa avem un copil, acum îmi întinde acești bani ca unei străine, iar el e la fel de străin acum, simțurilor mele. Rămasă pe gânduri, ma trezesc ca dintr-un vis si imi aduc aminte de ceea ce trebuie sa îi înapoiez.

- Da, uite si actele casei- îi spun eu împingând hârtiile spre el pe masa de sticlă
- Dar nu sunt prea multi bani?! David, draga? 25.000 de lire e o sumă destul de mare, pentru cât a contribuit ea la această casă
- Nu mama, așa ne-am înțeles, nu te mai baga, oricum casa asta o voi face casa de vacanta
- Sau bordel- spune tatăl său în șoaptă

Buna scumpelor, postez după atâta vreme, nu e un capitol tocmai trăsnet, însă sper sa vă placă, cea din media este Sonia.
Va pup!