Școala de corecție

Capitolul 1

    Ar trebui să mă prezint. Numele meu este Alma . Sunt o fată desul de timida , cu multe pasiuni care abea începe să descopere lumea. Am 16 ani. Am așteptat de mult timp vara asta . Peste trei luni intru la liceu. Voi fi boboaca. Ei bine , măcar la asta mă așteptam fiindcă lucrurile au decurs complet diferit. Nimic nu a mers cum trebuia. În ultima zi de şcoală , chiar după ce am dat examenul , în fața ușii am fost întâmpinată de un fel de comitet care îmi oferea un schimb de experiențe pe parcursul verii. M-am gândit o clipă și am acceptat. Am semnat fericită fişa de înscriere iar părinții mei au fost de acord. Trebuia să plec după o săptămână.
(O saptamana mai tarziu)
Bagajul meu era pregătit. Tot ce trebuia să mai fac era să aştept să ajungă o mașină care mă va duce la școală.
    Nu a trecut mult timp și am auzit deja un claxon. A venit timpul să plec.
-Eşti sigură că o să te descurci la o şcoală de corecție? (Întrebă mama)
-Unde să mă descurc?
-Credeam că ști. Ai semnat ca să experimentezi școala de corecție pe timpul verii. Scria si pe foile semnate. Nu ai citit nimic?
Am rămas cu gura căscată. Nu eram pregătită pentru așa ceva.
-Ai semnat și că nu o să-ți folosești telefonul pe tot parcursul verii fiindcă vei avea aceleasi drepturi ca ceilalți elevi adică deținuți . Acum du-te draga mea ca să nu întârzii .
-Dar mamă... eu nu vreau să merg la o școală de corecție. Nu am făcut nimic rău.
-Ai semnat Alma si cine stie? Poate iți va prinde bine. Te descuri tu. Pa draga mea . Ai multă grijă de tine . Ne vedem în septembrie.
Mi-am luat rămas bun de la mama mea ,după care am urcat în mașină pe bancheta din spate. Am salutat politicos șoferul şi am pornit. Drumul a fost lung. Mă uitam pe geam îngândurată. Nu am scos nici măcar un cuvânt până când în fața mea a  început să se contureze un zid foarte înalt cu sârmă ghimpată deasupra. După ce am intrat în curte am ieșit din mașină. Nu era nimeni în jur. Școala părea să aibă securitate maximă. Erau chiar şi gărzi plasate la intrarea in clădire. Am fost condusă până la biroul directorului unde directorul m-a întâmpinat cu un zâmbet larg pe buze.
-Ah.. domnișoară Evans. Mă bucur că ai ajuns.
-Bună ziua!
-Cred ca şti deja că eu sunt directorul ,așai?
-Da.
-Foarte bine. Hai să ne uităm puțin pe fișele tale. Această școală are mai multe clădiri în diferite părți ale țării iar noi te vom repartiza unde mergi în funcție de codul completat de directoarea şcolii tale.
Am dat afirmativ din cap. Directorul a început să compare codul de pe documente cu un tabel dar din senin a devenit palid si a ridicat ochii la mine. -S-a întâmplat ceva?
-Fișa ta a fost probabil completată greșit fiindcă ai fost repartizată la școala asta. Să rezolvăm totul ar dura în jur de 5 luni deci v-a trebui să-ți petreci aici vara.
-E ok. Oricum , care-i diferența dintre locul ăsta și celelalte?
-Care-i diferența ? Tu trebuia să mergi la o școală de corecție unde copiii sunt arestați doar ca să fie speriați de părinți fiindcă au chiulit de la ore , au fugit de acasă , s-au îmbătat şi chestii asemănătoare. Dar , în această școală sunt delicvenți aflați aici pentru consum de droguri , viol , omor şi alte lucruri foarte rele iar această şcoală este doar pentru băieți . Adică vei fi singura fată.
   Nuuuu. Nu se poate . De ce mi se întâmplă asta mie?
-Vei avea aceleași drepturi ca ei , vei trăi în aceleaşi condiții ca ei și nu vei avea nici măcar un tratament special deci , va trebui să ai și un coleg de cameră.
-Să dorm în aceeași cameră cu un delicvent necunoscut într-o şcoală de corecție?
-Da . Îmi pare foarte rău . Voi încerca să te trimit altundeva dar , până atunci trebuie să te descurci aici. Poți încerca să scapi dar nu vei reuși iar după vei suporta consecintele. Din acest moment ești un simplu deținut. Mult noroc. Gardă , escorteaz-o în camera ei.
   Nu m-am împotrivit. Nu am vrut să încep cu stângul chiar din prima zi și , să fiu sinceră , chiar eram curioasă cum vor decurge lucrurile. Mergem in liniște pe coridoarele lungi. Am ajuns în dreptul unei usi cu numărul 163. Gardianul mi-a deschis uşa şi mi-a înmânat o cheie. Am intrat în cameră și uşa s-a închis în spatele meu. Camera arăta acceptabil. Două paturi , o fereastră cu gratii , două birouri , două dulapuri şi câteva rafturi pentru cărți pe perete. Am văzut o uşă . Conducea spre o baie destul de micuță. O vană , chiuveta , o oglinda și tualeta erau singurele lucruri de acolo. M-am întors în cameră. Unul dintre paturi era puțin mai deranjat. Astfel ,mi-am dat seama că în celălalt nu dormise nimeni. Probabil aceasta e partea mea de camera. Mi-am despachetat lucrurile si le-am aranjat în dulapuri. M-am urcat pe pat ca să-mi aşez cărțile pe rafturile de deasupra patului . Totul mergea bine până cand am auzit un ticăit. Cartela de la ușă. Dap. Sistemul de securitate era foarte modern . Aveam cartele cu coduri pe lângă chei. Cred că cheile erau doar de decor. M-am întors și am dat cu ochii de el....a fost prima dată când l-am văzut. Înalt , bine făcut , păr lung și cârlionțat , și niște trăsături extrem de masculine. M-a privit ,m-a analizat şi a făcut contact vizual. Avea ochi verzi de smarald. Wow. Mi-a analizat fața. Părea extrem de confuz . Oare nu i-a spus nimeni că sunt aici?
Am coborât de pe pat şi m-am aşezat. El a intrat în cameră si s-a aşezat in pe patul lui. Nu spunea nimic. Doar se uita la mine , aşa că m-am hotărât să încep eu conversația:
-Ămmm. Bună!
-Bună ! (Vocea lui era atât de groasă dar totuşi melodioasă.
-Eu sunt Alma.(mi-am întins mâna)
-Harry.
A mai stat puțin uitându-se la mine.
-Şti Alma....s-au auzit deja veşti despre tine. Despre fata care a venit la şcoala de corecție doar ca să vadă cum e. Hârtiile tale te-au condus aici ..bla bla bla. Ştiu povestea. Dar nu credeam că o să te pună să împarți o cameră cu cineva . (Un ranjet îi apăru pe buze. Nu-mi plăcea privirea asta. )Mai ales cu cineva ca mine. Eh.... asta e. Măcar o să fie distractiv. Abea aștept să te fut.
-Să ce?
-Oh... cum te aşteptai să fie aici scumpete?
(Nu spuneam nimic
El s-a ridicat şi a început să se apropie de mine. M-am ridicat şi eu.
-Şti ce? Fiind prima ta zi aici , o să te las să te acomodezi dar de mâine începe distracția.
Am vrut să ies pe uşă dar mi-am auzit numele.
-Alma.
M-am întors către el.
-Ce-i?
-Dacă nu vrei să-ți iei viol de la ceilalți te-aş sfătui să te schimbi de rochia aia şi să-ți iei ceva ce-ți acoperă o parte mai mare din corp.
Purtan o rochita neagra cu flor . Nu era scurtă. Îmi ajungea până la genunchi.
-Tu nu-mi spui mie ce să port.
Mi-am întors spatele şi am ieşit pe uşă. Am urmat micuța hartă a şcolii şi am ajuns în sala de mese. Era ora prânzului. O grămadă de persoane erau adunate acolo. Toți aşteptând la coada de la cantină. M-am îndreptat si eu acolo iar când am ajuns au început să mă observe ceilalți.
-Aia e o fată?
-Bă. Uite o fată.
-Cum a ajuns aici?
-Uite fra ce bună e .
Mai mulți au început să se apropie de mine. Încercam să mă port normal. Ca şi cum aş fi una de-al lor . Oare Harry avea dreptate în legătură cu hainele?