Doar Emma

Începutul unui sfârșit

Oh, da, eu sunt... Emma. Doar Emma, asta este tot ce știu despre mine..

Am fost abandonată de "părinți" încă din maternitate..

Da, puțin cam neadecvat.. Și dacă vă întrebați de unde am numele de Emma, păi, este de la una din asistentele de la maternitate. Ca la oricare maternitate există și asistente minunate și altele mai puțin minunate..

Trecând peste asta, să vă povestesc despre prezentul meu. Păi, am 21 de ani și sunt boboacă în cadrul facultății de drept din Londra, adică din orașul meu natal. Ca orice "adolescent" am și o cea mai bună prietenă, numele ei este Tianna. Ea are familie, ea nu a fost părăsită de părinți. Însă, părinții ei mă consideră ca pe sora Tiannei și m-au acceptat în casa lor.

O cunosc pe Tianna încă de la grădiniță, este cea mai minunată persoană pe care am cunoscut-o.

Prima zi de facultate.
-Tianna, mergem?
-Acum, stai să-mi iau geanta.
-Te aștept în mașină.
Mă urc în mașina Tiannei, ca de obicei în dreapta, iar ea apare după nici 3 minute.
Ajungem și în parcarea facultății.
Ieșim și ne îndreptăm spre sălile pe care ni le-a indicat directorul la "întâlnirea" cu el. Tianna va studia design-ul interior, iar eu dreptul.
De 5 minute caut sala și tot nu o găsesc.
Dar, oh doamne, cineva se ciocnește de mine și îmi cad ochelarii pe care întâmplător îi purtam pe cap și nu la ochi.
Respectivul de scuză de o mie de ori...
-Iartă-mă, eu sunt Tobias Fitz, dar îmi poți spune Tobi.
-Bună, eu sunt Emma. Doar Emma.
-Păi, încântat de cunoștiință Doar Emma.
-La fel și eu, mă poți ajuta să găsesc sala 203B?
-Sigur, vin-o după mine.
Tobias mă conduce către sala de curs.
-Îți mulțumesc de ajutor.
-Unde te grăbești?
-Ce vrei să spui?
-Păi nu îmi dai un pupic?
-După ce mi-ai spart ochelarii? Nici gând.
Tobi face o față de cățeluș, însă eu îmi dau ochii peste cap și mă duc în clasă.
-Bună ziua, clasă. Bine ați venit, cei din anul 1.
-Bună ziua, doamna.
Toți se așează la locuri și apoi urmează să se desfășoare cea mai plictisitoare oră din tot Universul după cum spun toți, dreptul în crime.
Pe la jumătatea orei se aude un ciocănit în ușă.
-Bună ziua, pot să o iau puțin pe Emma?
-Bună domnișorule, după cum vezi este la oră, iar eu sunt în clasă, poți pleca.
Când îmi ridic privirea să cine este respectivul, dau ochii cu Tobias.