Capitolul 13

1.7K 100 2
                                    

Rămân cu gura căscată, la propriu

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Rămân cu gura căscată, la propriu.
Deschid gura ca să spun ceva, dar nu pot scoate nici un sunet, nici un cuvânt.

Cum adică semăn cu viitoarea lui iubită?


Îl privesc încruntată, încercând să caut un răspuns întrebării care nu îmi dădea pace şi care se repeta într-una în mintea mea haotică.

Stephen mă privea zâmbind, aşteptând o reacție din partea mea.

Şi abia atunci îmi pică fisa şi mă infuriez rabufnind.

Încă se afla aproape de mine, între picioarele mele, şi îl împing cu toată forţa de care sunt capabilă în piept, indepartandu-l de lângă mine.

Se uită confuz la mine şi mie aproape îmi dau lacrimile.

- Cum te poţi gândi la aşa ceva? Strig eu şi îmi sterg lacrimile care s-au format în colţurile ochilor, înainte să îmi curgă libere pe obraji. Nu vei reuşi să mă bagi în patul tău!
Strig şi las furia să mă conducă deoarece durerea este prea mare şi mă simt brusc secătuită de puteri. Cobor de pe birou şi îl privesc cu ochii mari şi tematori fix în ochii săi verzi. Mulţi înaintea ta au încercat, dar nu au reuşit niciunul, deci dacă acesta este scopul tău îţi spun de pe acum să renunţi.

Mă întorc pe călcâie, simţind cum încep să cedez şi lacrimile îşi croiesc încetişor drum pe obrajii mei palizi.

"Nu plânge, Khira, nu plânge!" îmi spun eu singură.

Fac câţiva paşi nesiguri în faţă, când vocea scăzută şi tremurată a lui Stephen mă opreşte.

- Aşa mizerabil mă crezi tu, Khira? Crezi că scopul meu este să te bag în patul meu, să te folosesc şi după să te arunc la gunoi?

Şiroaie de lacrimi îmi străbat chipul. Da, exact asta am crezut despre el, că nu vrea altceva de la mine decât o tăvăleală apoi nu mai sunt bună de nimic.

Dar nu mi-a dat vreun motiv care să contrazică cuvintele lui, nu-i aşa?

Îmi sterg lacrimile cu palma.

- In acest moment, nu mai ştiu ce să cred nici eu, evit eu raspunsul la întrebările sale.
Aud cum Stephen se apropie de mine, dar nu schiţez nici un gest, până când îi simt braţele încolăcindu-se în jurul taliei mele şi sunt trasă cu spatele la pieptul lui.

Oftez uşor şi îmi las capul pe umărul său, închizând ochii.

Am vorbit sincer când am spus că nici eu nu mai ştiu ce să cred.

Toate faptele şi sărutările lui intră în confilct cu comportamentul său tandru cu mine.

Mă salvase de la moarte, sărise în piscină după mine când mă prefaceam că mă înec fără ezitare, fără să îmi ceară ceva în schimb.
Defapt, chiar se ingrijorase pentru mine.

În această seară venise după mine.

Ce poate însemna acest lucru?
Oare chiar mă place sau doar se joacă cu mine? M-am grăbit eu să-l judec prea devreme?

Aceste întrebări mi se derulează în minte şi rămânem aşa pentru câteva minute bune.
Stephen mă sărută părinteşte pe păr şi în tot acest timp mă priveşte necontenit, parcă încercând să îmi intre în gânduri.

- Cred că ai interpretat greşit cuvintele mele, îmi spune el dintr-odată şi îmi întorc privirea uimită către el. Eu am vorbit pe bune, îmi zice el emoţionat şi îmi evită privirea.

Nu mă şochează atât de tare cuvintele sale, cât mă uimeşte emoţiile sale când le rosteşte.

Doamne, sunt o proastă aşa mare!

El vorbea serios când mi-a spus că semăn cu viitoarea lui iubită, iar eu am interpretat cuvintele sale complet greşit.

- Oh! Fac eu şi îmi las privirea stânjenită în jos. Îmi pare atât de rău! Te-am insultat în ultimul hal! Spun eu cu vinovăţie şi regret în glas.

Îmi vine să intru în pământ de ruşine. L-am judecat şi l-am rănit cu cuvintele mele blestemate.

De ce trebuie să mă gândesc la tot ce este mai rău intotdeauna? De ce nu pot fi o fire optimistă, ca toate fetele?

Stephen mă întoarce cu faţa la el şi mă forţează să îl privesc în ochi.

Imi ridic privirea jenată şi rămân surprinsă de ochii săi care mă priveau cu tandreţe.
M-aş putea pierde în acele mări de topaz care mă îndemnau la păcat.

- Nu face nimic, dar m-aş bucura dacă mi-ai acorda o şansă, îmi zâmbeşte el iar eu îmi apropii puţin capul de al său.

Stephen parcurge ultimii centimentri şi ne împreunăm buzele intr-un sarut tandru.
Mă muşcă delicat de buză ca să îmi deschid gura iar eu nu ezit si îi fac pe plac.

Limbile noastre urmează un dans pasional pentru dominaţie, în timp ce îmi trec mâinile prin părul său şaten.

Avea o textură atât de fină, nişte buze aşa moi şi catifelate!

Este pe departe cel mai frumos băiat pe care l-am văzut vreodată şi sărutat.

Simt fluturi în stomac ca o adolescentă care se sărută pentru prima dată când Stephen îşi petrece un braţ pe sub picioarele mele şi mă ia în braţe stil mireasă.

Mă aşează uşor pe pat, mă mai sărută scurt odată apoi se desprinde zâmbind cu regret.
Aprinde o veioză de pe noptieră apoi stinge becul şi se aşează lângă mine pe saltea.

Trage pătura pe noi şi mă ia în braţe.

- Îţi voi dovedi că sunt diferit faţă de ceilalţi! Mă sărută părinteşte pe frunte. Ţi-o jur!

Cuvintele sale îmi produc fluturi în stomac.
Înainte să fiu furată de lumea somnului, un zâmbet visător mi se intinde pe buze şi ȋmi aşez capul pe pieptul lui Stephen.

Aşa suntem găsiţi noi de dimineaţă.

Condamnată să îl iubesc Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum