Prolog

88 6 0
                                    

People like us

Ghita Daiana Raluca

Undeva pe malul marii, printre dunele de nisip, venind in intampinarea valurilor, se afla o casa de vacanta.

Trecut de miezul noptii, alaturi de stralucirea stelelor, in noapte se zareau luminile becurilor din casa.

Acestea palpaiau, iar dinantru se auzeau tipete, suspine, gemete, urlete. 

Se zarea silueta subtire a unui trup feminin. Parul sau saten era ravasit in toate partile, pupilele sale erau dilatate, iar mainile ei sangerau. Ea lovea, plangea, trantea, spargea. Intreg corpul ei tremura, si inima sa pompa sangele cu viteza.

Paharele si farfuriile sparte ,,impodobeau'' casa. Apa inspumata si petalele risipite inundau podeaua.

Lumanarile ardeau impreuna cu draperiile.

Fiinta de o frumusete aparte colinda pierduta printre acestea.

Ea era speriata, derutata, de-a dreptul paranoica.

Mintea ei era goala, creierul ei putea trimite doar semnale de autodistrugere. Corpul ei actiona necontrolat. Persoana era terifiata, clipea des si se temea de ce-i putea aparea in fata ohilor.

Isi incuiase dormitorul si sparse fiecare oglinda si vitrina. 

Se saturase ca acea locuinta sa fie barlogul in care se ascundea. Era satula sa lupte si sa piarda. Fiecare zi era la fel, ea se zbatea sa se regaseasca. Se intreba in continuu: ,,De ce?''.

Ea incerca sa cante si sa zambeasca, spera doar ca cineva laga in seama si plansetul ei isteric.

Isi vazu din nou ranile, apoi, purtand doar un maieu, iesi afara si-si ridica privirea spre cerul instelat.

Ingenunche si astepta, o astepta pe cealalta sa vina sa o ajute, desi nu mai putea spera nici la ea dupa ce stia ca o gonise.

People like usUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum