ATRACȚIE INTERZISĂ

𝟓. 𝐀𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐢𝐩𝐫𝐨𝐜𝐚

         

     Jack

        
        ― La ce vă referiți? mă întreabă ea, roșie ca racul.

        O văd cum își mușcă buza de jos și mă abțin să nu întind mâna, să-i ating buzele senzuale care m-au pus pe gânduri încă de când s-a ciocnit de mine. De ce îmi face asta? Nu am mai simțit niciodată această dorință care tot crește necontrolat, oricât încerc eu să o controlez.

          Este eleva ta, nenorocitule! Chiar dacă este majoră și este mai mică decât tine cu cinci ani nenorociți, îți este interzis să o atingi!

       ― Mă refer la Ștefan, desigur! mint eu.

        Adevărul este că am observat cum mă privește atât de concentrată la trupul meu, încât nu auzea o boabă din ce predam. Trebuie să opresc asta, chiar acum. Ăsta este și motivul pentru care o pun să scrie un eseu despre ce am predat. Trebuie să înceteze să se mai simtă atrasă de mine, așa cum trebuie să fac si eu. Încă de când s-a ciocnit de mine simt o atracție de neconceput, tot trupul meu trage spre ea, ochii mei o caută neîncetat. Asta trebuie să înceteze!

        ― Ah! exclamă ea ușurată. Am crezut...,se oprește la timp, înainte de a spune o prostie.

        ― Bine, mai bine ai pleca! spun repede.

        Se uită confuză la mine și inima mi se înmoaie. Rahat!

         ― Ai de facut un eseu, adaug pentru a nu mai suna așa de dur.

        Adevărul este că urasc să o rănesc. Se răsucește pe vârfuri și pleacă. Fundul îi iese în evidență în blugii ce îi poartă. Simt cum hormonii mei reacționează de fiecare dată când face un pas.

        ― La revedere, domnule! salută ea înainte să închidă ușa.

        ― La revedere, Ariana! spun pe un ton cât pot de neutru.

        Gândul îmi rămâne la ea toată ziua.

         Când ajung în apartamentul pe care-l împart cu fratele meu mai mic cu doi ani am o surpriză neașteptată.

        ―Jack, ai venit? o aud pe maică-mea din bucătărie.

        Intru în bucătărie și o găsesc gătind. Este cu spatele la mine și evită să se întoarcă.

         ―Da, mama. Ce cauți aici? o întreb curios.

        O aud că își suflă nasul și îmi dau seama că plângea.

        Nu din nou! Am să-l omor de data asta.

        Se întoarce, în sfârșit, și văd că pe obrazul stâng are o mică vânătaie. Îmi dau seama automat ce s-a întâmplat. Simt cum fierb și fut un pumn în perete, iar durerea nu întârzie să apară. Nu o bag în seamă.

       ― Iar, mamă? mârâi nervos. Futu-l în gură de jegos! încep să urlu.

       ― Jack, nu-i nimic, dragule! încearcă ea să mă liniștească.

        Nu-i reușește. Mai tare mă enervez, dar încerc să mă controlez. Ochii îi lăcrimează, accentuând culoarea de aceiași nuanță ca a ochilor mei. Buzele îi tremură și îmi dau seama că va izbucni și mai tare în lacrimi. Mă duc să o iau în brațe chiar când suspinele ei ies la iveală.

        ― Ce s-a intamplat, mamă?

        ― L-am prins din nou cu alta, o domnișoară de douăzeci și cinci de ani. Ne-am certat și m-a lovit, murmură printre suspine.

        Nenorocitul! De data asta am să-l fac să regrete.

       ― Gata mamă, liniștește-te! o rog.
Gata... gata...

       ―Te rog să nu-i faci nimic tatălui tău, Jack! Ai înțeles?

       ― Da, mamă! mint.

        Vine seara și ne hotărâm să luăm masa în oraș. Când a văzut fratele meu vânătaia de pe fața mamei a luat foc și ne-am decis amândoi să o convingem pe mama să divorțeze. Așa este cel mai bine. Mă îmbrac cu blugi și un tricou negru, fericit că pot scăpa de costumul incomod. Regret nespus că m-am angajat ca profesor, nu mi se potrivește.

        Parchez mașina în fața restaurantului, îi dau brațul mamei și intrăm în clădire.

         ―Bună ziua, domnule. Aveți rezervare? mă întreabă chelnerița îmbrăcată elegant.

         ―Da, pe numele Jack Hale.

        ― Aaa, desigur, dumnule Hale. Nu v-am recunoscut, mă întâmpină respectos, arucându-mi un zâmbet sexy.

        Mă oblig să nu îmi dau ochii peste cap. Asta se întâmplă când ești fiul milionarul Hale. Dar eu nu vreau să fiu tratat astfel, nu mă mândresc cu numele ăsta.

         ― Masa noastră? o întreb rece.

        Știu că am darul de a intimida orice persoană și asta mă încântă.

         ― Da, da, desigur!

        Se grăbește să ne ducă la masa așezată într-un colț liniștit. În jumătate de oră mâncăm. Gândul meu zboară la Ariana, mă gândesc de ce soarta mi-a adus-o în cale acum, când nu era cazul, acum când ne este interzis.

        După ce mâncăm o conducem pe mama acasă, iar eu cu Erik, fratele meu, mergem într-un club. Am nevoie de cineva să îmi distragă atenția de la Ariana.