După o săptămână de la cele 3 decese neașteptate, a sosit ziua în care îi vom conduce pe ultimul drum pe cei trei.
După ce toți trei au fost înmormântați eu și bunica mea am mers acasă, a fost cea mai urâtă zi din viața mea, încă nu îmi vine să cred cât de crudă a putut fi soarta cu mine și cu bunica mea. Adică serios de ce?!? Nu am făcut nimic rău nici eu nici ea ca să merităm asta, serios, eu chiar am fost o elevă model, aveam numai note de 10, am participat la toate olimpiadele posibile și am luat tot timpul numai premiul 1,iar bunica mea este cel mai bun om de pe pământ, ea chiar nu ar face rău nici unei muște (vorbesc foarte serios, ea chiar nu ar face rău nimănui), deci de ce ne-ar face așa ceva Dumnezeu, cât de puternice ne crede că să ne dea așa povară grea?!?
A doua zi eu am plecat în oraș, bunica m-a trimis să iau niște mâncare.
Mă îmbrac așa:
Mi-a făcut și listă, dar ups! am uitat-o, vai de mine ce mă fac? O să o caut mai bine în geantă, dar din neatenție mă lovesc de cineva:
??: Scuză-mă, nu te-am văzut.
Eu: Nu e nimic, nici eu nu eram atentă. A, nu m-am prezentat, sunt Nihan și apropo sunt surprinsă că vorbești română.
??: Eu sunt Jean-Luc și eu sunt surprins că vorbești română, eu am venit acum 2 săptămâni, dar tu de când ești aici?
Eu: Păi eu stau aici de când m-am născut, dar bunica mea a ținut morțiș să învăț și română.
Jean-Luc: Aa, deci ești de mult aici, așa că tu cunoști Parisul, ai putea să mi-l arăți și mie?
Eu: Aș vrea, dar nu pot, trebuie să cumpăr ceva de mâncare pentru bunica mea.
Jean-Luc: Te-aș putea ajuta sa cari plasele, dacă vrei...
Eu: Ok, așa îți pot arăta și Parisul.
Între timp am găsit și lista, am o grămadă de luat:
1. 1 litru de lapte
2. 12 ouă
3. Zahăr (o pungă)
4. Ulei (1 litru)
5. Portocale (1kg)
6. Frișcă
7. 3 lămâi
8. O ciocolata ( Milka)
9. Drojdie (3 cubulețe)
10. Mere (1 kg)
11. Paste
12. Sos de paste ( de care vrei tu)
13. Icre
14. Ceapă (2 cepe)
15. Compot de cireșe
Jean-Luc: Wow, sunt super multe chestii de cumpărat.
Eu: Știu, dar trebuie să le luăm pe toate.
După o oră ajung acasă, noroc cu Jean-Luc, altfel aș fi ajuns peste 3 ore. Când am terminat de despachetat l-am invitat să rămână la masă, dar nu a putut pentru că trebuia să meargă acasă.
După ce l-am condus pe Jean-Luc am intrat în casă, bunica făcea icre, mâncarea mea preferata.
Bunica: Nihan, am făcut icre.
Eu: Mulțumesc!!!! Chiar îmi era dor de icre
Bunica: Și cine era băiatul acela?
Eu: Era Jean-Luc, m-am ciocnit cu el în drum spre magazin, eu îmi căutam lista, iar el nu era atent și de aceea ne-am ciocnit.
Bunica: E drăguț! Îți place de el?
Eu: Bunica!
Bunica: Bine, bine termin.
După ce am terminat de mâncat m-am dus în camera mea și am început să vorbesc cu Jean-Luc.
Am tot vorbit și am tot vorbit și fără să îmi dau seama s-a făcut 3 dimineața.