Ploaia stelelor cazatoare

In umbra ta

Si ai fost mereu nevazut, mereu in spatele meu, mereu invizibil si inexistent pentru mine pana acum. Mereu langa mine, la timp ca sa ma salvezi de ei, sa ma protejezi de tot si de toate, chiar si de mine. Intotdeauna crezusem ca acolo undeva, cineva ma supravegheaza si ma tine in siguranta, dar nu stiam ca am cu adevarat dusmani. 

Si gandul ca ai putea fi si tu printre cei care ma urau nu ma lasa sa dorm. Ma sufoca, ma facea sa ma trezesc din cosmaruri legate de tine in fiecare noapte. Imi doream sa simt cercul bratelor tale inchizandu-se in jurul meu si sa imi pot sprijini capul pe umarul tau. Nesiguranta si nehotararea ma prinsesera in vartejul lor si uneori nici nu eram sigura ca tu existai. Ma bantuia imaginea ta.

Eram in sah, prinsa la mijloc intr-o batalie nevazuta. Sentimente inghetate ma cuprindeau, fiori tristi ma valureau. Aveam nevoie de un singur lucru, singurul pe care nu mi-l puteai oferi cu adevarat. Aveam nevoie de tine.

                                                                       * * *

Ochii negri si neinduratori ma priveau. Se uitau la mine, asta era singurul lucru de care eram sigura. Eram hipnotizata, paralizata de frica. Mi-am adus brusc aminte de un film de groaza. Raufacatorul se apropia de fata, aceasta nu se misca, ingrozita, o prindea si o rapea. Am simtit cum fiori reci imi scuturau tot trupul. O revelatie m-a izbit. Eu eram fata din film. Fata care nu putea scapa. Am simtit cum ceva s-a rupt in mine.

Si atunci, exact cand dusmanul ridica mana sa ma atinga, am fost trasa la o parte. Niste brate puternice m-au cuprins si am putut simti caldura din ochii lui cand mi-am ridicat privirea. Am simtit atunci totul, tot ce asteptasem si tot ce imi dorisem. Totul se intamplase intr-o secunda. Strainul inca ma privea, ochii fiindu-i cascati de surpriza. Una din mainile salvatorului meu se desprinse de pe talia mea si se indreptase spre cel care imi dorea raul. In mana avea un pistol. Inca un soc m-a cuprins si m-am intrebat cat voi mai putea suporta totul. S-a auzit o impuscatura ce a spart linistea noptii. Priveam terifiata cum viata se scurgea din ochii celui ce imi dorise raul. O mana rece mi-a atins fata si m-am intors spre cel care ma tinea inca in brate, Mi-am dat seama ca stateam langa un criminal. Dar el ma salvase. Omorase ca eu sa raman in viata, nu aveam nici cea mai mica indoiala. Asta conta mai mult pentru mine. 

Am devenit brusc constienta ca eram observata, la randul meu. In creierul meu supraincarcat si-a facut loc inca o informatie. A observa nu era tocmai cuvantul potrivit. Mai degraba fixata cu privirea. Am rosit intens, singurul lucru la care ma gandeam fiind motivul pentru care ma jenam. Acum cateva minute eram la un pas de moarte si in momentul asta eram stanjenita de un barbat. Cred ca intram in stare de soc. Totusi, daca totul era iluzie, puteam sa ma bucur cel putin de clipa prezenta. De fapt, imaginatia mea conturase cel mai frumos barbat pe care il vazusem vreodata. Eram chiar priceputa.

Pe fundalul palid al fetei lui straluceau doi ochi de un albastru intens. Ma captivau si nu ii privisem decat o data. Speram sa mai pot reproduce imaginea lui, era singurul lucru bun din acest cosmar. Nu imi doream sa uit in special parul si felul in care era aranjat. O ciufuleala complexa de un negru mat ii impodobea trasaturile fetei. Mi-am abatut privirea asupra buzelor lui, rosind si mai tare cand am realizat directia gandurilor mele. Gura lui era atat de seducatoare. In intuneric, buzele lui aveau o nuanta de roz pal, cea de jos fiind vizibil mai plina. Daca am fi fost in alta situatie, nu m-as fi putut abtine sa nu il musc. Acum buzele lui se miscau, incercand sa imi spuna ceva. Tonalitatea joasa si ragusita a vocii lui ma facea sa ma pierd. M-am incruntat, incercand sa fiu atenta la el, ceea ce imi spunea patrunzand lent in mintea mea.

- Esti bine? Lena, pentru numele lui Dumnezeu, raspunde!

- Da, sunt bine, am mormait ragusita, incercand disperata sa nu ma mai holbez. 

Creatia imaginatiei mele se ingrijora pentru mine. Asta era mai ciudat decat credeam. Mi-am abatut privirea in jos in timp ce incercam sa revin la realitate. Asta nu era neaparat cea mai buna optiune deoarece mi-au revenit in minte ultimele evenimente. Strainul care a vrut sa ma omoare, salvarea mea in ultimul moment, barbatul perfect care isi pusese viata in pericol si ucisese pentru mine, protejandu-ma, apoi ca o totala contradictie a tot ce se intamplase, intrarea mea in asa zisa stare de soc se manifesta prin brusca atractie pentru barbatul asta.

Era prea mult pentru mine, prea mult pentru o singura zi, m-am gandit, supozitiile fiindu-mi alungate de inconstienta.

                                                                     * * *

- Se trezeste, am auzit o voce joasa in apropierea mea. Alte voci au intervenit spunand ca pacienta e bine, este doar slabita si are nevoie de odihna. Am depistat o negare vehementa si un zgomot pe care l-am asociat unei inchideri a usii.

O mana mi-a atins delicat fruntea, mi-a conturat cu miscari gingase fata, oprindu-se la baza gatului. Am suspinat si am deschis tulburata ochii. M-a izbit lumina difuza si totusi puternica a unei camere albe si austere. Mi-am desprins privirea de tavan si am focalizat-o asupra persoanei ce statea aplecata asupra patului meu. El si-a retras mana si mi-a intalnit privirea speriata. Mi-au revenit cu o viteza ametitoare amintirile a ceea ce s-a intamplat, totodata identificand persoana de langa mine cu barbatul care ma salvase noaptea trecuta. L-am privit recunoscatoare, constienta ca printre alte sentimente pe care mi le inspira, se regasea si cel de siguranta. 

- Nu-ti face griji, Lena, esti protejata aici. Nu te va rani nimeni. Voi avea grija de tine. Apropo, eu sunt Daniel, m-am gandit ca ar trebui sa stii, adauga cu o umbra de zambet in coltul gurii.

Mana lui a gasit-o pe a mea, atingand-o incet. Mi-a mentinut privirea pana mi-am intors-o, realizand implicatia si angajamentul lui. I-am strans incet degetele dupa care am inchis ochii. El va avea grija de mine. Doar asta conteaza.

In sfarsit exista cineva care ma va insoti, cu care imi voi impartasi singuratatea continua. Trecusem de la a avea nimic la a avea totul, asta intr-o singura zi. Nu, nu eram naiva. Stiam ca pericolul de abia incepuse, ca era din ce in ce mai mare.

Dar in loc sa ma infricoseze, ma trezea.

Nota autorului: Da, cred ca asa se termina pauza mea intr-ale scrisului. Nu stiu cum a iesit acest short, stiu ca e scurt tare, dar vreau sa citesc niste pareri, va rog. Partea asta nu prea are legatura cu stelele cazatoare si ideea initiala, dar am simtit nevoia sa o postez.

De asemenea, mentionez ca draga mea @writer_Any a avut o implicare in idee si m-a inspirat. Sper ca isi mai aduce aminte.