A doua zi Harry s-a furisat din nou in sera ; parea trist cand a observat foaia alba langa floare . A luat foaia si un zambet s-a strecurat pe buzele lui cand si-a dat seama ca nu era scrisoarea lui , era raspunsul ei . Cu mainile tremurand a despaturit foaia incercand sa-si stapaneasca inima care parca vroia sa iasa din piept .Nu stia ce sa creada ; era inca surprins ca Lucy i-a raspuns . S-a grabit sa-i scrie inapoi stiind ca elevii deja veneau la ore , iar el nu voia sa fie prins . Dar deja cineva il vazuse .
Stia ca trebuie sa se grabeasca . Dar ce sa-i scrie ? Ce sa-i spuna ? Nu-i putea scrie orice , ea nu este oricine altcineva . Oare se gandea ca este o gluma ? Se gandea ca va fi fericita pentru ca cineva vorbeste cu ea ; nu ca o scrisoare ar insemna ca vorbesti fata in fata cu o persoana . Pe de alta parte se gandea ca poate e obisnuita sa fie mereu singura , de aceea nu doreste sa-si faca nici macar un prieten . Un val de tristete il cuprinse ; de ce aceasta fata il face sa se simta atat de vulnerabil ?
A trecut peste partea cu "Sunt atat de fericit ca mi-ai raspuns , atat de fericit ca zambesc intruna !" Da , cu siguranta daca i-ar fi scris asta probabil ar fi speriat-o .
Draga Lucy ,
Ai dreptate , increderea este ceva greu de atins ; la fel cum esti si tu .
De altfel este atat de usor sa am incredere in tine ; ai mereu grija de aceasta floare moarta , de ce o faci ? O uzi si ii vorbesti stiind totusi ca este moarta si nu va inflori vreodata . De ce iti pasa ? Pentru ca si aceea floare infima iti pare importanta .
Nu am crezut si nu cred in dragoste la prima vedere , ceea ce simt pentru tine mi se pare infricosator . Imi place cand zambesti desi nu ai vreun motiv special . Dar imi place si mai mult sentimentul pe care il am cand te vad singura , cand te vad cu ochii aplecatii ; stiu ca incerci sa opresti lacrimile ce dau sa cada si imi doresc ca eu sa fiu acel cineva care te face fericita . Stiu ca bat campii acum , stiu ca spun lucruri stupide , dar simt ca iti pot spune orice .
Cu drag ,
doar eu .
Inainte de a iesi din sera s-a asigurat ca nu il vede nimeni , apoi s-a pierdut in multimea de elevi .
-Hey . Te-am cautat peste tot ! spuse o voce pe Harry o putea recunoaste cu usurinta .
Inca nu se obisnuise din nou cu prezenta Vanessei si nu stia ce sa-i spuna .
Si-a trecut mana prin par si a zambit timid .
Inca i se parea ciudat ca dupa vacanta de vara in care nu vorbisera mai deloc , ea apare precum nimic nu s-ar fi intamplat ; nici nu-l deranja deoarece ii era dor sa-si petreaca timpul cu ea .
A/N : Capitolul acesta este umpic cam pilctisitor dupa parerea mea :)) Dar in curand va incepe actiunea , deci stati aproape . :))
