Blessed With A Curse

Capitolul I

Era 17 septembrie, ziua în care toți elevii școlilor din West Virginia începeau oficial școala. În Snow Falls emoția revederii colegilor sau cunoașterii de noi persoane parcă plutea în aer. În ciuda numelui orașului, clima era destul de plăcută și în cea mai mare parte a anului era senin și clad.

Iris, o fumoasă fată de numai 17 ani, se privea în ogilndă. Își pieptăna părul burnet și se gândea dacă ar trebui să-l treacă peste umăr, pe o parte. Era machiată discret cu un tuș negru și un ruj roz pal atașat de buzele ei subțiri. Își cercetă rochița neagră și pantofii nude cu toc. Parcă nu era ea. Se întoarse, făcu câteva piruete și constată... nu-i plăcea!

O voce subțire străbătu întreaga casă până în camera lui Iris, la etaj:

- Iris, grăbește-te! În jumătate de oră trebuie să fii la liceu. Știi doar că nu-mi place să întârzii.

- Vin acum, mamă! răspunse fata.

Răscoli repede tot dulapul și își alese o pereche de jeanși negri skinny și o cămașă albă cu buline pe care o îndesă în pantaloni. Coborî scările în grabă și își puse în picioare o pereche de bascheți negrii. Deschise ușa și o zări pe mama sa stând lângă Range Rover-ul roșu al familiei. Urcă în mașină și începu să admire peisajul atât de familiar în timp ce se îndepărtau de casă.

- Ar fi trebuit să te îmbraci mai elegant, Iris. Este ultimul tău an, spuse femeia.

- Adică eu nu sunt îmbrăcată elegant? Port cămașă. Nu se poate mai elegant de atât, răspunse Iris.

- Ce s-a întâmplat cu hainele pe care ți le-am ales eu?

- Le-am probat și din fericire le-am schimbat la timp, răspunse scurt.

- Oricum,făcu o pauză femeia, sunt așa de emoționată pentru tine! Îmi amintesc de vremea în care am început eu clasa a 12-a: toți colegii se schimbaseră peste vară. Era uimitor. Eram așa fericită și tristă în același timp, pentru că era ultimul an și pe mulți nu mai aveam să-i văd după, știi și tu.

O umbră de melancolie se așternu pe frumoasa față a fetei. În ochii ei albaști se oglindea regreul.

- Sunt aceiași colegi din totdeauna. Nu e mare lucru, zise ea după o vreme.

Înainte să își dea seama, ajunsese deja la porțile grandiosului liceu "Queen Elizabeth the First". În timp ce-și făcea drum către locul pe care ea și prietenii săi și-l revendicaseră la începutul clasei a noua, se gândea cât timp va mai trebui să o aducă mama ei la școală.

Se așeză la baza copacului pe care într-un an îl numiseră Toby și așteptă liniștită ca oricine cunoscut să-și facă apariția.Un grup de patru copii o treziră din visul ei despre 4x4-ul pe care avea să-l conducă imediat ce avea să-și ia carnetul.

- Raaace! țipă ea.

-Alo, mai suntem și noi pe aici! zise o fată roșcată și aparent fragilă.

Race o îmbrățișă pe Iris și zise:

- Cred că ești singura fată care nu a venit în fustă sau rochie. Aceeași Iris pe care o știu din totdeauna, râse Race.

Iris se uită în curtea liceului și constată că Race avea dreptate.

- Clasa a șaptea! spuseră celelalte două fete și băiatul brunet în cu ochii căprui de lângă ele.

- Bine, zâmbi fata, nu aveați de unde să știți că voiam să spun asta.

- Ba da, asta spui mereu, răspunse prima fată. Să-ți reamintesc că nu ne-ai salutat încă?