Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nici azi.
Prosopul îi zgârie pielea palidă și aburindă abia ieșită din apa neobișnuit de fierbinte. Reflexia din oglindă era neclară, iar corpul îi părea în formă de pară, ușor deformat. Se sprijini de chiuveta instabilă cu podul palmelor, încercând să-și recapete suflul.
Aerul îi ardea plămânii.
Picături timide se desprindeau cu greu de părul ondulat traversându-i fiecare por care striga în disperare după un vis uitat în ghețarii trecutului prezent . Îi alunecă încet un alt nod uscat pe gât, scrâșnind din dinți. Curajul îi dispărea mereu când trebuia să-și deschidă cu adevărat ochii îndurerați de la acele lentile groase. Tremura violent, vene pline cu regrete, gândul fugea peste cele șapte mări și înconjura lumea veștejită de lăcomia norilor.
-Nu mă pot ierta.
Se lăsă pradă și de această dată dezamăgirii de sine, punându-și ramele rotunzi pe nasul mic. Un oftat adânc scăpă dintre acele buze subțiri și crăpate.
