ȘOAPTE ÎN LUMINĂ

44 13 0
                                    

După nu e tocmai înainte

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

După nu e tocmai înainte.

Corpul îi e bolovan învelit cu materiale de mâna pricepută a unei femei istovite de monotonie. Ochi ieșiți din orbite, nopți stinse, o mașină de cusut fabricată în 1986 cu voința libertății. Un apartament gol și totuși aglomerat.

Ace într-un paradis sângeros o pândeau pentru fiecare voință de a ascunde înfundătura zgomotelor tăcute, marea surdă de valurile așteptării. Se scufunda în bumbacul ars cu gândul  unei voci absolut mute.
Plutind, trăind.
Flăcările o ridică, carcasa îi rămâne ancorată pe stativul oval.

E expusă.

E un manechin.

O victimă din trei.

–Întoarce-te, ca sughițul unei viori ordonă.

Cade.

E înghițită din nou. Nu trebuia să considere aripi false că își vor lua zborul.

— Și privește-mă.

O rotire precaută pe călcâiele decojite și regăsi zâmbetul arcuit zeflemitor pe buzele acelei femei. Un alt corp care aștepta să fie parfumat cu somnul veșnic . Asta îi răsufla sclipirea irișilor ei.

—Ești o versiune mai bună a creației mele, continuă pe același ton croitoreasa așteptând o mulțumire.

Nu răspunse, ci făcuse o ușoară aplecare a capului. Exista un ocean de neînțelegere între ele pe care nu voia să îl navigheze acum.

În loc de alb este negru, iar afară plouă.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 08, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

HeterochromaticUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum